Studiile arată că cele mai inteligente persoane tind să iubească timpul petrecut singure. Studiile arată că, cu cât eşti mai inteligent, cu atât e mai probabil să crezi că eşti bun la identificarea tiparelor şi la prezicerea rezultatelor – deşi cercetările spun că, de fapt, probabil nu eşti atât de bun pe cât crezi, scrie un articol publicat de platforma Inc.

Jeff Bezos spune că cel mai bun indicator al unei inteligenţe ridicate este disponibilitatea de a-ţi schimba părerea.

Steve Jobs avea o altă perspectivă. Iată ce spunea cofondatorul Apple despre inteligenţă:

„O mare parte din ea (inteligenţa) este memorie. Dar la fel de mult este şi capacitatea de a privi de sus.
Ca şi cum ai fi într-un oraş şi l-ai putea privi pe tot de la etajul 80. În timp ce alţii încearcă să-şi dea seama cum să ajungă din punctul A în punctul B citind nişte hărţi prosteşti, tu vezi totul în faţa ta. Poţi vedea totul.
Poţi face conexiuni care par evidente, tocmai pentru că vezi imaginea de ansamblu.”

Pentru Jobs, inteligenţa se bazează pe abilitatea de a face conexiuni. De a lega puncte pe care alţii nu le-au legat.

Să detaliem. Deşi psihologii identifică cel puţin opt forme diferite de inteligenţă, ne vom concentra pe două.

Inteligenţa cristalizată se referă la cunoştinţele acumulate. Fapte. Date. Pe scurt, „deştepţi la carte”.

Dar unii oameni foarte „educaţi” nu sunt neapărat şi foarte inteligenţi, iar aici intervine inteligenţa fluidă: abilitatea de a învăţa şi reţine informaţii noi şi de a le folosi pentru a rezolva o problemă, pentru a deprinde o abilitate nouă sau pentru a actualiza amintiri existente cu informaţii proaspete.

Pe scurt, „deştepţi de viaţă”.

Mulţi oameni sunt deştepţi la carte. Mulţi sunt deştepţi de viaţă. Cei care sunt ambele sunt mai rari, dacă nu altfel, pentru că procesul de creştere a inteligenţei cristalizate este fundamental diferit de procesul de creştere a inteligenţei fluide.

Dacă vrei să devii mai educat într-un anumit domeniu sau într-o anumită abilitate, procesul este simplu. Cu cât te adânceşti mai mult într-un subiect, cu atât vei şti mai mult. Îmbunătăţirea inteligenţei fluide este mai grea, pentru că presupune să faci o „scufundare” profundă într-un subiect, apoi să treci la altceva nou, din nou şi din nou.

De ce? Pentru că atunci când înveţi ceva nou, pentru o vreme grosimea corticală şi activitatea corticală din creier cresc. Ambele sunt semne ale creşterii conexiunilor neuronale şi ale dobândirii unei expertize. Dar după primele săptămâni, grosimea şi activitatea corticală încep de fapt să scadă, revenind la nivelul de bază.

Rezultatul? Sigur ştii mai mult sau poţi face mai multe, dar odată ce ai dobândit acea cunoştinţă sau abilitate — odată ce „ţi-ai dat seama” — creierul tău nu mai trebuie să lucreze atât de intens.

De aceea singura cale de a-ţi îmbunătăţi inteligenţa fluidă şi de a o menţine la un nivel ridicat este să continui să experimentezi lucruri noi. Să înveţi lucruri noi. Să încerci lucruri noi. Să te provoci constant. La muncă. Acasă.

Peste tot.

Dacă faci asta, nu doar că vei beneficia de un flux constant de informaţii şi abilităţi noi, dar creierul tău va rămâne „mai gros” şi va continua să creeze noi conexiuni neuronale.

Ceea ce face mai uşor să continui să înveţi şi să devii mai inteligent.

Toate acestea ne aduc înapoi la ce spunea Jobs pe acest subiect:

„Dacă vrei să faci conexiuni inovatoare, să legi două experienţe între ele, nu trebuie să ai acelaşi bagaj de experienţe ca toată lumea. Altfel vei face aceleaşi conexiuni şi nu vei fi inovator. Trebuie să ai experienţe diferite.
Poţi auzi poveşti despre toţi oamenii (foarte inteligenţi), dar elementul cheie care reiese este că au avut o varietate de experienţe din care să se inspire pentru a rezolva o problemă sau a aborda o dilemă într-un mod unic.”

Cu cât ştii mai mult şi cu cât experienţele tale sunt mai diverse, cu atât poţi valorifica mai bine puterea învăţării asociative: procesul de a lega ceva nou de ceva ce ştii deja, observând relaţia dintre lucruri aparent fără legătură.

Pe scurt, de fiecare dată când spui „Am înţeles: asta e ca aia”, foloseşti învăţarea asociativă. Şi de fiecare dată când gândeşti „Stai, aş putea aplica asta la aia”, foloseşti ce ai învăţat pentru a face conexiuni inteligente.

Aşa cum Steve Jobs a folosit experienţa de la un curs de caligrafie urmat în facultate pentru a inspira primele fonturi Apple. Sau cum Kevin Plank şi-a folosit experienţa de jucător de fotbal american pentru a dezvolta hainele Under Armour cu material absorbant. Sau cum Sara Blakely a construit o companie pornind doar de la o idee şi de la dorinţa de a învăţa singură tot restul: să scrie cereri de brevet, să dezvolte prototipuri, să creeze ambalaje, să găsească furnizori, să convingă retailerii să îi acorde o şansă…

Fiecare experienţă i-a oferit alte experienţe pe care le-a putut folosi pentru a găsi noi soluţii la probleme.

Cu cât înveţi mai mult, cu atât eşti mai capabil să conectezi cunoştinţele „vechi” la lucruri noi. Atunci nu mai trebuie să înveţi totul de la zero, ci doar diferenţele sau nuanţele — şi vei putea aplica un context mai larg, ceea ce ajută şi la stocarea şi regăsirea memoriei, asupra noilor informaţii pe care le înveţi.

Şi asupra noilor experienţe pe care le dobândeşti.

Toate acestea fac învăţarea şi mai uşoară, ceea ce, arată cercetările, te va face capabil să înveţi şi mai repede — şi să reţii mult mai mult.

Ceea ce te va face şi mai inteligent decât eşti deja.

Sursa: Inc.com