Anul 2025 a fost unul spectaculos pentru Bursa de Valori Bucureşti şi, implicit, pentru investitori. Indicele BET a închis la un maxim istoric de 24.439 de puncte, cu un avans de 46% faţă de începutul anului şi de 55% dacă sunt incluse dividendele, cel mai bun ritm anual din 2009 încoace. Creşterea a fost alimentată de un raliu puternic în energie, utilităţi şi sectorul financiar, într-un context în care percepţia de risc asociată României s-a mai temperat, iar capitalul a revenit treptat către acţiuni.

Dincolo de investitorii individuali, fondurile de pensii şi fondurile mutuale, marele câştigător al acestui raliu este statul român. Prin participaţiile pe care le deţine la cele mai mari companii listate, statul a câştigat în 2025 aproape 30 de miliarde de lei doar din aprecierea bursieră a acţiunilor, fără să fi făcut vreo investiţie suplimentară şi fără să fi vândut vreun titlu, arată calculele realizate de Ziarul Financiar.

Datele privind capitalizările de la finalul lui 2025 arată amploarea câştigului. La OMV Petrom, unde statul deţine 20,7%, valoarea pachetului a crescut cu aproape 3,7 miliarde de lei într-un singur an.

La Romgaz, unde participaţia statului este de 70%, creşterea valorii de piaţă a pachetului a fost de peste 13 miliarde de lei, pe fondul dublării capitalizării companiei.

Transgaz, una dintre vedetele anului, a adus statului un câştig de aproape 4,7 miliarde de lei, iar la Nuclearelectrica plusul a fost de peste 3,3 miliarde de lei. Electrica şi Transelectrica au adăugat împreună încă aproape 3,8 miliarde de lei.

Chiar şi Hidroelectrica, unde preţul acţiunii a avut o evoluţie mai modestă, a contribuit cu aproape 800 de milioane de lei la acest câştig agregat.

În total, valoarea participaţiilor statului la aceste companii a crescut cu aproximativ 29,4 miliarde de lei în 2025. Este un câştig „pe hârtie“, dar extrem de relevant într-un context bugetar tensionat, cu un deficit ridicat şi cu presiuni constante pe finanţele publice.

Paradoxul este că acest moment de maxime istorice pe bursă nu este folosit de stat pentru a monetiza o parte din aceste câştiguri. În condiţiile în care evaluările multor companii au crescut semnificativ, iar piaţa plăteşte multipli mai mari pentru fiecare leu de profit, întrebarea firească este de ce statul nu vinde acum, fie şi pachete minoritare, pentru a-şi consolida poziţia bugetară.

Răspunsul nu este unul simplu. Pe de o parte, experienţele anterioare arată că listările şi vânzările de pachete de acţiuni sunt procese politizate, lente şi adesea blocate de lipsa consensului. Pe de altă parte, multe dintre companiile din portofoliul statului sunt considerate strategice, iar vânzarea de acţiuni, chiar minoritare, este privită cu suspiciune, indiferent de contextul de piaţă.

În acelaşi timp, argumentele economice pentru o vânzare par mai solide ca oricând. 2025 a fost un an de reevaluare accelerată. La OMV Petrom, P/E-ul a urcat de la 8,4 la 17, în condiţiile în care profitul net a scăzut cu peste 30%. La Romgaz, multiplii s-au dublat, deşi creşterea profitului a fost mult mai modestă decât cea a preţului acţiunii. 

Există, desigur, şi excepţii, precum Transgaz, unde profitul a crescut mai rapid decât preţul, iar evaluarea relativă este chiar mai mică decât la începutul lui 2025. Însă, la nivel de ansamblu, piaţa a devenit mai scumpă, iar entuziasmul investitorilor este vizibil.

Pentru stat, dilema este între a păstra aceste participaţii pe termen lung, mizând pe dividende şi pe rolul strategic al companiilor, şi a profita de fereastra de oportunitate oferită de maximele istorice. Dividendele au fost, într-adevăr, o sursă importantă de venituri bugetare în ultimii ani, dar ele nu pot concura, pe termen scurt, cu impactul unei vânzări de pachete de câteva procente din companii cu capitalizări de zeci de miliarde de lei.

În lipsa unor astfel de decizii, câştigul de aproape 30 de miliarde de lei rămâne unul contabil, vulnerabil la corecţii de piaţ. Istoria arat că raliurile bursiere nu sunt lineare şi că maximele sunt, adesea, urmate de perioade de ajustare. Dacă acest lucru se va întâmpla şi la BVB, statul riscă să vadă cum o parte din acest câştig se evaporă, fără să fi beneficiat concret de el.

Astfel, 2025 rămâne anul în care statul român a fost, de departe, cel mai mare câştigător al bursei, dar şi anul în care a ales să nu facă nimic cu acest câştig. Întrebarea nu este dacă piaţa va mai oferi astfel de momente, ci dacă, data viitoare, statul va fi pregătit să le folosească.