Invazia Rusiei din Ucraina a provocat cel mai mare exod de populaţie din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Milioane de ucraineni, cei mai mulţi femei şi copii, au fugit de război în statele europene. Însă primii fugari au fost oligarhii, părăsindu-şi ţara înainte chiar ca războiul să înceApă.

Ei aveau cu ce şi unde să plece. Unii s-au întors, făcând, ceva rar, front comun pentru a lupta cu ruşii. Lumea lor s-a schimbat. Puterea lor este în declin de câţiva ani. Iar dacă ruşii înving, lumea lor s-ar putea să dispară cu totul. Acum, bogaţii Ucrainei se luptă pentru supravieţuire.

Mai erau doar câteva zile până la invazie, dar nimic nu era clar. Avioanele – private, de lux sau doar închiriate – se vedeau clar pe aplicaţiile de monitorizare a traficului aerian. La fel şi direcţia lor: afară din Ucraina, spre vest, departe de orice ameninţare rusă, scrie Radio Europa Liberă. Ziarul Ukrayinska Pravda a numărat pe 13 februarie peste 20 de zboruri. Proprietarii – bogaţii oameni de afaceri deveniţi simbolul capitalismului ucrainean şi o barieră în calea eliminării corupţiei. Fugeau de ceea ce administraţia SUA spunea că va fi o invazie iminentă rusă.

Nici chiar Kievul nu credea că aşa va fi, dar oligarhii nu voiau să rişte. Pe 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă, preşedintele Volodîmîr  Zelenski i-a convocat în biroul său cei mai puternici oameni de afaceri din Ucraina. Unii, precum Viktor Pinciuk şi Rinat Akhmetov, cel mai bogat om al Ucrainei, s-au întors în ţară special pentru întâlnire. În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanţă la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeţii în jurul unei mese. Dar mesajul a fost acelaşi: treceţi în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

Doi dintre cei prezenţi au spus că Zelenski le-a cerut nimic mai mult, nimic mai puţin decât să-şi lase deoparte rivalităţile şi să se unească în apărarea naţiunii. Nu se compara nici de departe cu ce a fost în 2014, când oligarhii ţării au condus răspunsul Ucrainei după ce Rusia a anexat Crimeea şi apoi a tăiat o bucată din regiunea estică Donbas într-un război separatist prin interpuşi. Pentru că acel război a prins armata îngrozitor de prost echipată, cu deficit de personal, în derută, elita afacerilor a finanţat batalioanele de voluntari care au intrat în luptă.

Mai mulţi oligarhi au fost numiţi pentru a servi ca guvernatori ai regiunilor instabile rusofile, unde Moscova încerca să instige alte revolte separatiste. Igor Kolomoiski, coproprietar al unui imperiu de afaceri diversificat care cuprinde bănci, industria metalului şi media, a fost numit guvernator al regiunii natale Dnipropetrovsk, care se învecina cu Donbasul separatist. El a susţinut zeci de grupuri de luptă voluntară pentru a zdrobi mişcările interne proruse şi mai târziu să ducă războiul din Donbas. Serhi Taruta, un magnat al oţelului, a fost numit guvernator al regiunii Doneţk; Oleksander Yaroslavski, şeful Harkovului, al doilea oraş ca mărime al Ucrainei. Ei şi-au folosit autoritatea, resursele şi puterea mass-media pentru a mobiliza populaţia împotriva încercării Rusiei de a destabiliza şi sparge ţara în bucăţi. Însă de data aceasta, povestea este diferită.

La o săptămână după ce trupele ruse au intrat în Ucraina şi au înaintat spre Kiev, un grup de voluntari a ocupat o vilă mare în afara capitalei pentru a organiza acolo un dispensar improvizat şi un spital de campanie. Conacul îi aparţine lui Pinciuk, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Ucrainei, care, la fel ca mulţi dintre colegii săi miliardari, părăsise ţara la începutul războiului. Pinciuk, care de atunci a făcut mai multe vizite înapoi în Ucraina, a fost iniţial de acord să le permită activiştilor să folosească clădirea pe atunci neocupată. La urma urmei, este război şi fiecare trebuie să-şi facă partea lui. Dar voluntarii au rămas în clădire mai mult decât ar fi trebuit şi s-au opus înlăturării lor. Ei au invitat un post de ştiri local să filmeze preluarea proprietăţii generoase. „Suntem aici până la victorie”, a declarat Henadîi Druzenko, liderul activiştilor, pentru Ukrainska Pravda.

În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanţă la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeţii în jurul unei mese. Dar mesajul a fost acelaşi: treceţi în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

Ocuparea conacului lui Pinciuk ilustrează clar modul în care războiul schimbă sorţii elitei de afaceri a Ucrainei, care a jucat un rol vital în sprijinirea ţării împotriva agresiunii ruse în 2014, conflict care le-a cimentat influenţa politică şi interesele financiare. Opt ani mai târziu, au devenit mai marginalizaţi şi influenţa lor economică a scăzut. „Impresia mea este că s-au rătăcit”, spune Timofi Milovanov, fost ministru al economiei. „Nu ştiu ce să facă.”

În primele etape ale turbulenţelor din 2014, oligarhii din Harkov şi Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului şi au ajutat acele regiuni să înăbuşe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Doneţk şi Lugansk au abandonat zona – sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev. Acţiunile lor au permis separatiştilor să facă ce vor şi au ajutat la deschiderea drumului pentru intervenţia ulterioară a Rusiei în acele regiuni, scrie Washington Post. Alţii precum Ahmetov, care susţinuse anterior Partidul Regiunilor prorus al preşedintelui demis Viktor Ianukovici, s-au alăturat Kievului. Opt ani mai târziu, cu armata Ucrainei bine antrenată, întărită în luptă şi echipată cu arme moderne, oligarhii ţării joacă un rol mai pasiv în apărarea naţiunii – donând bani şi provizii la fel ca milioane de compatrioţi ai lor. Unul a spus că finanţează efortul de război, ca toţi ceilalţi. Akhmetov şi Pinciuk au depus un efort de PR însemnat pentru a li se recunoaşte eforturile filantropice. Alţii, cum ar fi Kolomoiski, un susţinător cheie al campaniei prezidenţiale a lui Zelensky, sunt mari absenţi. Chiar şi Dmitro Firtaş, magnatul gazelor în exil, căutat pentru acuzaţii de corupţie în SUA şi considerat cândva un apropiat al Kremlinului, a spus că vrea să se întoarcă în Ucraina pentru a ajuta efortul de război.

Akhmetov a spus că a alocat 100 de milioane de euro în ajutor umanitar şi sprijin pentru armata ucraineană şi şi-a adaptat afacerile la „operaţiunile de război cât mai mult posibil”. „Sarcina crucială pentru noi acum este să îi ajutăm pe ucraineni să supravieţuiască, iar Ucraina să câştige”, a spus el. „Este deja limpede că atât afacerea noastră, cât şi ţara noastră suferă pierderi enorme din cauza războiului.” La fel ca alţi magnaţi ale căror imperii de afaceri au provenit din combinatele din inima industrială din estul Ucrainei – acum în centrul războiului – Ahmetov a primit o mare lovitură. El dă în judecată guvernul rus pentru pierderi de până la 20 de miliarde de dolari la cele două fabrici de oţel mamut din Mariupol, inclusiv Azovstal, care a fost distrusă în atacurile Rusiei. Oligarhii şi-au pierdut şi ei influenţa politică. Canalele lor de televiziune transmit aceleaşi linii guvernamentale despre război, în conformitate cu cerinţele de difuzare şi cenzură. Între timp, Zelenski, care anul trecut i-a înfuriat pe magnaţi când a adoptat o lege antioligarhi pentru a le reduce influenţa politică, a crescut în popularitate şi autoritate.

Cei mai bogaţi industriaşi ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunităţi de afaceri în sarcina mamut de reconstrucţie finanţată cu sute de miliarde de dolari în ajutor occidental. De asemenea, este de aşteptat ca unii să solicite compensaţii de la guvern pentru fabricile şi instalaţiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme şi aplicarea mai strictă a legii anticorupţie în schimbul finanţării eforturilor de reconstrucţie ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă şi mai mult puterea elitei de afaceri.

Oleksîi Danilov, şeful securităţii naţionale al lui Zelenski, care a jucat un rol important în eforturile de a reduce influenţa oligarhilor, a declarat pentru Financial Times observă că, de la invazia rusă, aceştia s-au comportat „în diferite moduri” şi a sugerat că unii vor fi traşi la răspundere după ce războiul se termină. Cei mai bogaţi industriaşi ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunităţi de afaceri în sarcina mamut de reconstrucţie finanţată cu sute de miliarde de dolari din ajutor occidental. De asemenea, este de aşteptat ca unii să solicite compensaţii de la guvern pentru fabricile şi instalaţiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme şi aplicarea mai strictă a legii anticorupţie în schimbul finanţării eforturilor de reconstrucţie ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă şi mai mult puterea elitei de afaceri. „Se înţelege că Ucraina nu rezista agresiunii ruse dacă nu se curăţă singură”, a declarat Orisia Lutsevici, şefa programului pentru Ucraina la Chatham House, un think tank din Londra. „Oligarhii nu vor avea acelaşi drepturi pe care le-au avut după independenţă.” Konstantin Grigorişin, un magnat al metalelor şi energiei care a pierdut mai multe bătălii corporative cu oligarhii mai puternici, a spus că sistemul politic al Ucrainei are nevoie de o reformă profundă pentru a-i împiedica pe cei mai mari magnaţi să stoarcă economia în beneficiul lor. „Va fi nevoie de multă disciplină şi rigoare intelectuală”, a spus Grigorişin. Dar până atunci, tancurile şi rachetele ruseşti trebuie oprite.

Akhmetov a anunţat că compania sa de investiţii va efectua o plată anticipată a impozitului de 34 de milioane de dolari pentru a ajuta la consolidarea stabilităţii financiare a guvernului. Când Rusia şi-a început invazia la scară largă, companiile controlate de oligarhi s-au organizat şi au comunicat rapid sprijinul pentru Ucraina. În primele 12 zile de război, 16 dintre cei mai bogaţi 20 de ucraineni au făcut declaraţii – personal sau prin intermediul companiilor lor – împotriva agresiunii ruse sau în sprijinul Ucrainei. Ei au făcut publice modul în care ajută guvernul ucrainean şi forţele sale armate, apărarea teritorială, oraşele şi oamenii.

În primele etape ale turbulenţelor din 2014, oligarhii din HarkOv şi Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului şi au ajutat acele regiuni să înăbuşe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Doneţk şi Lugansk au abandonat zona sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev.

Oligarhii par, de asemenea, să coopereze între ei, lucru pe care deseori nu au reuşit să-l facă în trecut. Cele mai mari patru grupuri media ucrainene, fiecare deţinută de câte un oligarh important, au emis o declaraţie comună cu privire la planurile lor de a oferi acces liber la informaţii în temeiul legii marţiale. Iar oligarhii care au avut relaţii contractuale problematice în trecut par acum să lucreze îndeaproape pentru a furniza provizii esenţiale. Oligarhii luptă pentru propria lor supravieţuire. Ei se angajează în politică având un singur scop principal: apărarea bogăţiei şi proprietăţilor lor. Şi un angajament comun de a-şi apăra bogăţia şi proprietatea a determinat acum acest grup departe de a fi omogen să acţioneze colectiv.

În primul rând, ameninţarea pe care o reprezintă războiul pe scară largă al Rusiei la adresa suveranităţii ucrainene este o ameninţare pentru sistemul de capitalism de cumetrie al Ucrainei – unde oligarhii profită enorm de pe urma legăturilor strânse cu guvernul. Prăbuşirea acestui sistem ar afecta capacitatea oligarhilor de a-şi apăra averea. De exemplu, după ce Ucraina a pierdut controlul asupra Crimeei şi a zonelor din Donbas, noile guverne de acolo au expropriat bunurile oligarhilor ucraineni.

Preşedintele rus Putin nu este în măsură să ofere oligarhilor ucraineni nicio garanţie credibilă. În discursul său de dinainte de război, el a vorbit în mod dispreţuitor despre superbogaţii Ucrainei. Mai important, distrugerea continuă de către Rusia a proprietăţilor oligarhice şi a infrastructurii ucrainene diminuează foarte mult şansele ca oligarhii să încheie orice târg cu preşedintele rus sau cu un regim marionetă prorus.

Apoi, ucrainenii au demonstrat o identitate naţională puternică în faţa agresiunii ruse, iar armata ucraineană a demonstrat că poate ţine piept ruşilor. Alături de sprijinul fără precedent din partea partenerilor internaţionali, aceşti factori sugerează că a rămâne cu Ucraina maximizează şansele oligarhilor de a-şi păstra sau reconstrui bogăţia şi proprietatea.