Automatizarea prin inteligenţa artificială este prezentată tot mai des ca o ameninţare directă pentru piaţa muncii. Discursul public este dominat de ideea dispariţiei locurilor de muncă şi a înlocuirii oamenilor cu algoritmi. Datele şi exemplele concrete din mai multe industrii arată însă un fenomen diferit. AI-ul preia sarcini repetitive, dar nu elimină rolurile în sine. Munca nu dispare, ci se transformă, iar în unele cazuri cererea pentru specialişti chiar creşte, scrie Business Insider.

Această realitate este vizibilă inclusiv la nivelul managementului de top. Jensen Huang, CEO-ul Nvidia, spune că folosirea AI-ului pentru automatizarea redactării şi a altor sarcini zilnice nu i-a redus volumul de muncă, ci dimpotrivă.

„Faptul că cineva poate folosi AI pentru a automatiza o mare parte din ceea ce scriu este de mare ajutor. Nu m-a făcut mai puţin ocupat. În multe privinţe, sunt chiar mai ocupat, pentru că pot munci mai mult”, afirmă Huang.

Ideea centrală este că automatizarea unei sarcini nu reduce valoarea unui rol, ci îi extinde capacitatea de livrare.

Unul dintre cele mai relevante exemple vine din sistemul medical, în special din radiologie. În 2016, pionierul AI Geoffrey Hinton avertiza că progresele rapide ale inteligenţei artificiale vor face această specializare aproape inutilă.

Aproape un deceniu mai târziu, datele arată contrariul. În 2025, programele de rezidenţiat în radiologie din Statele Unite au oferit un număr record de 1.208 poziţii, în creştere faţă de anul anterior. În acelaşi timp, radiologia a rămas una dintre cele mai bine plătite specializări medicale, cu un venit mediu de aproximativ 520.000 de dolari, cu aproape 50% mai mult decât în 2015.

Automatizarea citirii scanărilor nu a redus nevoia de radiologi, ci le-a permis să analizeze mai multe cazuri, cu un grad mai mare de acurateţe. Spitalele pot trata mai mulţi pacienţi, pot genera venituri mai mari şi pot justifica angajarea unui număr mai mare de specialişti. Sarcina tehnică este preluată de AI, însă scopul profesional rămâne uman: diagnosticarea bolilor, ghidarea tratamentelor şi contribuţia la cercetare.

Acelaşi tipar se regăseşte şi în alte sectoare ale economiei. În IT, instrumentele de inteligenţă artificială pot genera cod sau pot accelera dezvoltarea software, dar rolul programatorilor nu dispare. Dimpotrivă, accentul se mută către identificarea problemelor relevante şi construirea de soluţii noi. Creşterea productivităţii permite companiilor să dezvolte mai multe proiecte simultan, ceea ce susţine cererea de ingineri şi specialişti.

În domeniul juridic, AI-ul poate accelera analiza documentelor şi redactarea contractelor, însă valoarea unui avocat rămâne legată de judecată, strategie şi responsabilitate. Clienţii continuă să aibă nevoie de profesionişti care să îşi asume deciziile şi să gestioneze conflicte complexe. Automatizarea reduce timpul alocat muncii repetitive, dar nu înlocuieşte rolul central al avocatului.

Chiar şi în industria ospitalităţii, unde AI-ul poate prelua sarcini precum luarea comenzilor sau procesarea plăţilor, experienţa clientului rămâne dependentă de interacţiunea umană. Rolurile nu dispar, ci se adaptează, concentrându-se mai mult pe relaţia cu clientul şi pe calitatea serviciilor.

Impactul economic al acestei transformări este clar. Joburile definite strict prin sarcini repetitive sunt cele mai expuse automatizării. În schimb, rolurile centrate pe rezultate, decizii şi valoare adăugată devin mai productive şi mai relevante. Companiile care adoptă AI-ul ca instrument de eficientizare, nu ca substitut complet al forţei de muncă, pot creşte volumul de activitate şi pot susţine extinderea echipelor.