Pluto a fost descoperit de Clyde W. Tombaugh, originar din Kansas, la Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona, pe 18 februarie 1930, scrie IFL Science.

Acesta va fi primul dintre aşa-numitele obiecte transneptuniene (TNO), obiecte care orbitează dincolo de Neptun (deşi Pluto nu o face tot timpul, mai multe despre acest lucru mai târziu).

La începutul anilor 2000, descoperirea altor TNO-uri mari a dat naştere discuţiei dacă clasa planetară ar trebui extinsă. Era Sedna o planetă? Dar Haumea? Erau mai mici decât Pluto, aşa că au fost lăsate deoparte. Apoi, astronomii Mike Brown, Chad Trujillo şi David Rabinowitz au descoperit Eris pe 5 ianuarie 2005.

Eris este puţin mai mică decât Pluto, dar mai masivă. la momentul respectiv, părea mai mare din toate punctele de vedere. Dacă Pluto era o planetă, atunci şi Eris trebuia să fie.

Uniunea Astronomică Internaţională (IAU), autoritatea recunoscută la nivel internaţional pentru denumirea corpurilor cereşti şi definirea termenilor astronomici încă din 1919, a aprobat o nouă definiţie a planetei în 2006, clasificând Pluto, Eris şi alte obiecte drept „planete pitice”.

Două decenii mai târziu, unii americani încă nu sunt dispuşi să renunţe la această idee.

„Îl susţin 100% pe preşedintele Trump în demersul său de a face Pluto din nou măreţ”, a declarat Isaacman pentru The Daily Mail într-un nou interviu.

„Cred că le datorăm tuturor celor din Kansas şi tuturor contribuţiilor lor extraordinare la astronomie şi aerospaţială să redăm în mod legitim acea descoperire statutul de planetă”.

Isaacman a avut o relaţie turbulentă cu preşedintele Trump.

El a fost candidatul iniţial pentru funcţia de administrator al NASA, dar a fost scos de pe lista respectivă după disputa publică a lui Trump cu Elon Musk de anul trecut, deoarece Isaacman era considerat un aliat al lui Musk.

Apoi a fost propus din nou în noiembrie, de data aceasta obţinând postul.

De atunci, el a fost un susţinător al lui Trump. Într-o conferinţă de presă recentă pentru a discuta schimbările din Programul Artemis, Isaacman a subliniat sprijinul administraţiei Trump pentru NASA – o afirmaţie în contradicţie cu încercările administraţiei de anul trecut de a implementa reduceri devastatoare la agenţia spaţială, cu potenţiala pierdere a multor misiuni, care a fost oprită doar de Congres.

Cu toate acestea, Isaacman nu este singurul care are impresia că Trump are puterea de a redefini obiectele spaţiale.

Anul trecut, William Shatner a încercat să-l implice pe Elon Musk, postând pe Twitter: „Ar trebui să-l rugăm pe Elon să-l convingă pe preşedinte să semneze unul dintre acele decrete executive pentru a face din Pluto o planetă din nou”, la care Musk a răspuns că ar susţine acest demers.

Chiar şi membrii republicani ai Congresului i-au cerut preşedintelui să „facă din Pluto o planetă din nou”.

Totuşi, preşedintele Statelor Unite nu are autoritatea de a afirma că Pluto este o planetă.

Pluto nu este nici măcar primul obiect ceresc care a fost numit planetă înainte ca „statutul” său să fie schimbat.

Descoperirea lui Ceres, cel mai mare corp din Centura de Asteroizi, în 1801, a fost anunţată ca descoperirea unei noi planete. Controversa privind faptul dacă era o planetă a început în momentul în care Pallas – al treilea cel mai mare asteroid din Sistemul Solar – a fost descoperit doar un an mai târziu, pe o orbită similară.

Discuţia a continuat timp de decenii. Abia în anii 1950 asteroizii au ieşit din categoria planetelor. Ceres a fost definită ca planetă pitică în 2006, în timp ce Pallas este considerată a fi o rămăşiţă de protoplanetă.

Uniunea Astronomică Internaţională a redefinit noţiunea de planetă în 2006 pentru a diferenţia planetele de numărul tot mai mare de obiecte din Centura Kuiper care erau identificate. Definiţia unei planete este departe de a fi perfectă şi există propuneri pentru îmbunătăţirea ei. Cu toate acestea, ea este adesea interpretată greşit. Conform IAU, o planetă este un corp ceresc care:

se află pe orbită în jurul Soarelui
are o masă suficientă pentru a atinge echilibrul hidrostatic (o formă aproape rotundă)
şi-a „curăţat vecinătatea” din jurul orbitei sale

Pluto nu îndeplineşte al treilea criteriu. Prin „curăţarea vecinătăţii”, astronomii se referă la faptul că obiectul în cauză este principalul corp gravitaţional din orbita sa. Uneori, acest lucru este înţeles greşit, în sensul că planeta este singurul lucru din orbita sa, iar totul a fost îndepărtat, dar nu este cazul. Acest lucru este uneori folosit în argumentaţia privind Pluto.

De exemplu, fostul administrator al NASA din timpul primului mandat al lui Trump, Jim Bridenstine, a declarat în 2019: „Unii oameni au susţinut că, pentru a fi o planetă, trebuie să-ţi eliberezi orbita în jurul Soarelui. Ceea ce ştim acum este că, dacă aceasta este definiţia pe care o vom folosi, ai putea submina cu adevărat toate planetele”.

Adevăratul aspect crucial este acela de a fi cel mai important corp gravitaţional din orbita sa; prin urmare, lunile mari, care sunt rotunde şi se învârt în jurul Soarelui împreună cu planetele lor, nu se încadrează în această definiţie. Pluto nu este cel mai mare corp gravitaţional din orbita sa, deoarece orbita sa intersectează orbita lui Neptun.