La 1 ianuarie 2026, România avea 19.041.322 de rezidenţi, cu doar 1.829 mai puţini decât cu un an înainte. Diferenţa este foarte mică raportată la dimensiunea populaţiei, însă cele două componente care au dus la acest rezultat sunt de ordinul sutelor de mii de persoane: un spor natural negativ de 104.100 de persoane şi un sold pozitiv al migraţiei de 102.200 de persoane.

Cu alte cuvinte, fără aportul migraţiei, România ar fi pierdut peste 100.000 de locuitori într-un singur an numai din diferenţa dintre naşteri şi decese. Soldul pozitiv al migraţiei a compensat aproape integral acest deficit, potrivit datelor publicate vineri de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Schimbarea este cu atât mai importantă pentru o ţară a cărei evoluţie demografică din ultimele decenii a fost asociată puternic cu plecarea românilor în străinătate. Pentru 2025, însă, balanţa migraţiei arată în direcţia opusă, adică numărul celor care au venit sau au revenit pentru a locui în România a fost mai mare decât numărul celor care au plecat. INS subliniază că „România a continuat să fie o ţară de imigrare”.

Potrivit datelor publicate de Statistică, cifra de 102.200 de persoane nu reprezintă numărul străinilor veniţi în România, ci diferenţa dintre numărul acestora şi cel al emigranţilor, respectiv soldul migraţiei internaţionale

În categoria imigranţi INS include atât cetăţenii străini sau fără cetăţenie care îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în România pentru cel puţin 12 luni, cât şi cetăţenii români care au locuit în străinătate cel puţin 12 luni şi revin în România pentru o perioadă de cel puţin un an.

În plus, în actuala metodologie, sunt luaţi în calcul şi cetăţenii ucraineni care beneficiază de protecţie temporară, în baza precizărilor elaborate de Eurostat după declanşarea războiului din Ucraina.

(Sursă INS)

Prin urmare, datele INS descriu o combinaţie între imigraţia cetăţenilor străini şi revenirea unor români din diaspora, dar nu oferă separat contribuţia fiecărei categorii la soldul pozitiv de 102.200 de persoane.

Atât plecările, cât şi sosirile sunt concentrate puternic în grupele de vârstă active, cu cele mai mari fluxuri în zona adulţilor tineri şi de vârstă medie. În cursul anului 2025, bărbaţii au fost majoritari atât în rândul emigranţilor (57,9%), cât şi în rândul imigranţilor (58,6%). Acest lucru face ca migraţia să conteze nu numai pentru numărul total de locuitori, ci şi pentru dimensiunea populaţiei aflate la vârsta de muncă.

România are 19 milioane de locuitori, dar o populaţie tot mai îmbătrânită

Ponderea persoanelor de 65 de ani şi peste a crescut de la 20,3% la începutul lui 2025 la 20,5% la 1 ianuarie 2026. În acelaşi timp, ponderea copiilor sub 15 ani a coborât de la 15,4% la 15,1%, arată datele INS.

Rezultatul arată o deteriorare a raportului dintre cele două generaţii. România avea la începutul lui 2025 circa 131 de persoane de cel puţin 65 de ani la fiecare 100 de copii sub 15 ani. Un an mai târziu, raportul a ajuns la 135,9 vârstnici la 100 de copii.

În acelaşi timp, raportul de dependenţă demografică, care include numărul copiilor şi vârstnicilor raportat la populaţia de 15-64 de ani, s-a redus uşor, de la 55,6 la 55,2 persoane la fiecare 100 de persoane de vârstă activă.

La 1 ianuarie 2026, populaţia rezidentă din mediul urban a fost de 9,79 milioane de persoane, în creştere cu 0,2% faţă de începutul anului 2025. Populaţia feminină a fost de 9,74 milioane de persoane, în scădere cu 0,1% an/an, mai arată INS.