România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la abandonul şcolar timpuriu, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. Indicatorul vizează tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani, care au absolvit cel mult învăţământul gimnazial şi nu mai urmează nicio formă de educaţie sau formare.

În 2024, 15,6% dintre tinerii din România se aflau în această situaţie, fiind cea mai ridicată rată din UE. Media europeană a fost semnificativ mai scăzută, de 9,5%.

Diferenţele sunt vizibile şi între sexe. Aproape unul din cinci băieţi din România, respectiv 18,2%, a părăsit timpuriu educaţia. În rândul fetelor, procentul a fost mai mic, de 12,8%. La nivelul Uniunii Europene, abandonul şcolar a afectat aproximativ 11% dintre băieţi şi 7,7% dintre fete, valori mult sub cele raportate de România.

Abandonul şcolar timpuriu este una dintre cele mai urmărite statistici europene, deoarece limitează accesul la locuri de muncă stabile şi creşte riscul excluziunii sociale.

Problemele din educaţie nu se opresc însă la această categorie de vârstă. România se află pe ultimul loc în UE şi la educaţia continuă a adulţilor, un indicator esenţial pentru adaptarea pe piaţa muncii. În 2024, doar 9% dintre românii cu vârste între 25 şi 64 de ani au participat la o formă de educaţie sau formare.

Media Uniunii Europene a fost de 13,5%.

Şi în acest caz există diferenţe între femei şi bărbaţi, însă valorile rămân scăzute pentru ambele categorii. 9,3% dintre bărbaţii din România şi 8,5% dintre femei au fost implicaţi recent în activităţi de învăţare. La nivel european, participarea este mult mai ridicată, ajungând la 12,3% în rândul bărbaţilor şi 14,8% în rândul femeilor.

Datele arată că România este singurul stat membru al UE care se află simultan pe ultimul loc la educaţia adulţilor şi pe primul loc la abandonul şcolar timpuriu. Cele două clasamente conturează aceeaşi imagine: puţini români revin la educaţie după ce ies din sistem, iar mulţi tineri îl părăsesc prea devreme.

Potrivit specialiştilor, educaţia pe tot parcursul vieţii este esenţială pentru creşterea nivelului de ocupare şi pentru reducerea diferenţelor faţă de restul Uniunii Europene, iar, în lipsa unor politici eficiente, decalajele riscă să se adâncească.