În Austria au început să se formeze cozi lungi la benzinării, şoferii grăbindu-se în număr mare să-şi alimenteze maşinile înainte de scumpirea carburanţilor. Presa locală vorbeşte de panică în contextul războiului din Orientul Mijlociu. Austria nu este un stat sărac economic, dar este sărac în resurse naturale. Producţia internă de petrol acoperă cel mult 10% din consum. Prin urmare, Austria este extrem de expusă la şocurile internaţionale de pe pieţele de energie.

Pe social media şi prin presă circulă imagini cu cozi mari la benzinării şi în Germania, încă de duminică. Preţurile petrolului au crescut în ultimele zile şi oamenii se aşteaptă ca tendinţa să continue, antrenând şi preţurile carburan­ţilor. Germanii au în sânge o frică ancestrală de inflaţie. Şi britanicii se tem de scumpiri, aşa că au făcut cozi la benzinării. Marea Britanie este ţara bogată cu cea mai accele­rată scădere a nivelului de trai în perioada în care ultima criză de energie şi valul de inflaţie produs de aceasta a lovit Europa.

Din Franţa şi din Grecia au venit poveşti similare. Dar şi din Australia, Thailanda şi Coreea de Sud. În unele locuri preţurile au crescut deja simţitor, spre exemplu în Germania, iar autorităţile dau vina pe speculă, mai ales că benzina şi motorina vândute zilele acestea au fost procesate din materie primă mai ieftină.

„Ne aşteptăm ca preţurile să continue să urce“, spune Herbert Rabl, purtător de cuvânt al Asociaţiei Benzinăriilor Germane. Furnizorii de carburanţi din cea mai mare economie europeană au anunţat majorări de 2-3%. Dar „cozi mari pot fi văzute la benzinării în întreaga Germanie. Toată lumea este îngrijorată“, a explicat Rabl.

Îngrijorarea, teama, acestea pot fi arme, iar Iranul le foloseşte pentru a răspunde la atacu­rile militare efectuate de SUA şi Israel. Iar ele sunt cu atât mai eficiente cu cât lovesc locurile cele mai vulnerabile. În cazul Europei, un loc vital şi foarte vulnerabil este energia deoarece este de­pendentă de importuri. Mai grav, în con­textul actual, a înlocuit petrolul şi gazele ruseşti cu energie din Orientul Mijlociu, printre altele.

O bună parte din comerţul cu petrol şi gaze al ţărilor din Golful Persic se desfăşoară prin strâmtoarea Ormuz, care este ca o pâlnie. Iranul controlează această strâmtoare şi a blocat traficul de vapoare pe acolo. Nici nu trebuie să existe o ameninţare fizică sau vreo dovadă de forţă pentru ca transportatorii să nu mai rişte să-şi trimită vapoarele prin strâm­toare. Pentru ca traficul să se oprească trebuie să existe doar o ameninţare, un risc – teama, îngrijorarea ca arme.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a asigu­rat că armata americană va ţine liberă strâm­toa­rea Ormuz. Va exista şi ajutor, aşa cum a mai fost, din partea altor puteri militare şi nava­le, cum ar fi Franţa şi Marea Britanie. Totuşi, Iranul are capacitatea de a purta şi un „război al tancurilor petroliere“. A început să utilizeze deja drone marine. A fost mentorul Rusiei în ceea ce priveşte războiul purtat cu dronele aeri­ene. Iranul deţine şi mine navale, care pot fi des­făşurate cu ambarcaţiuni rapide şi subma­rine. De asemenea, se poate folosi şi de războ­iul electronic, prin alterarea semnalelor GPS.

Între timp, armata iraniană şi aliaţii Iranu­lui ţintesc infrastructurile energetice ale veci­nilor din Golful Persic. Rafinăria din Ras Tanura, cea mai mare din Arabia Saudită, a fost lovită miercuri din nou cu un proiectil, spun mai multe surse citate de presa internaţională. Unitatea nu mai funcţiona, fiind închisă din cauza unui alt atac cu drone. Rafinăria produce şi exportă în special motorină.

Mai multe ţări europene importă motorină din Arabia Saudită. Până la izbucnirea războiului din Iran, circa o treime din importurile de motorină ale UE veneau prin Ormuz. Qatar şi-a suspendat producţia de gaze naturale lichefiate în urma unui atac cu drone. Această ţară participă cu 20% la exporturile globale de GNL. După cum scrie The Economist, scenariul de coşmar al unui război energetic dus de Iran devine realitate: atacuri asupra vecinilor bogaţi în petrol şi gaze naturale şi blocarea Strâmtorii Ormuz.

Cu cât războiul durează mai mult, dacă aceasta ar însemna o ameninţare iraniană mai îndelungată, cu atât efectele asupra economiei mondiale vor fi mai severe. Obiectivul Teheranului este de a crea presiuni diplomatice internaţionale care să determine retragerea SUA sau Israelului din conflict. Europenii ştiu despre ce este vorba. Rusia încă mai are aliaţi în UE, care menţin relaţii bune cu Moscova, şubrezesc coeziune Uniunii, atacă Ucraina şi continuă să importe gaze şi petrol ruseşti.