Creşterile recente de pe BVB au schimbat natura dilemelor investiţionale. Pentru mulţi investitori, problema nu mai este dacă există oportunităţi, ci cum mai poţi decide corect după ce piaţa a urcat.

Important de spus de la început: nu există o recomandare universal valabilă după astfel de cresteri.

„Cumpără”, „aşteaptă”, „ia profit” pot fi toate decizii corecte  sau greşite, în funcţie de scopul investiţional, orizont, toleranţă la risc şi context personal.

• De aceea, primul pas nu este analiza pieţei, ci reancorarea în obiectivul propriu
•  De ce investesc?
• Pentru ce orizont?
• Ce rol are această decizie în strategia mea, nu în mişcarea recentă a pieţei?

Mai departe, dilema nu este lipsa de oportunităţi, ci una dintre urmatoarele trei bias-uri: teama de a rata (FOMO), teama de a alege greşit (FOBO) şi ancorarea în preţurile de ieri.

Acestea sunt reacţii umane frecvente într-un context de piaţă care s-a mişcat rapid.

FOMO (Fear of Missing Out) – frica de a rămâne pe dinafară

După creşteri, FOMO nu arată ca impulsivitate, ci ca o presiune tăcută: „Dacă toţi sunt deja în piaţă şi eu rămân pe margine?

Se manifestă prin:

• comparaţie constantă cu cei care „au intrat la timp”
• senzaţia că piaţa se mişcă fără tine
• dorinţa de a „recupera” o oportunitate trecută

Întrebări de reflectie inainte de a decide:

• Dacă nu aş simţi că am ratat ceva, ce aş evalua diferit acum?
• Această decizie serveşte obiectivul meu investiţional sau emoţia momentului?
• Ce înseamnă o intrare bună pentru mine, raportat la scopul meu?

FOBO (Fear of Better Option) – frica de a alege greşit

Pentru alţi investitori, blocajul apare din opusul FOMO-ului: prea multe opţiuni, prea puţină certitudine.
Fiecare alegere se simte ca o uşă închisă către celelalte.

FOBO se vede prin:

• analiză prelungită
• amânări succesive
• aşteptarea unui semnal „clar” care nu mai apare

Aici, investitorul nu mai caută o decizie bună, ci una imposibil de criticat ulterior.

FOBO se manifestă prin:
– analiză prelungită
– amânări repetate
– aşteptarea unui semnal „clar”, care rareori apare

Întrebări de reflectie:

• Ce face această decizie reversibilă sau ajustabilă?

• Ce libertate câştig atunci când aleg?
• Ce parte din mine confundă alegerea cu pierderea?
• Cum pot decide astfel încât să îmi fie uşor să privesc înapoi, indiferent de rezultat?
• Ce m-ar ajuta să închid această buclă fără să simt că pierd opţiuni?

Ancorarea – când preţurile de ieri distorsionează deciziile de azi

După raliuri, ancorarea este omniprezentă.
Mulţi investitori evaluează prezentul prin comparaţie cu „unde era preţul acum câteva luni”.

Această ancoră transformă analiza într-o negociere cu trecutul:

• „Dacă a fost mai jos, de ce să cumpăr acum?”
• „Dacă a crescut deja, e prea târziu.”

Problema este că piaţa nu negociază cu deciziile noastre anterioare.
Dar mintea noastră, da.

Ce produce ancorarea:

• dificultatea de a evalua prezentul pe cont propriu
• sentimentul că intrarea „validă” a trecut deja
• blocaj între dorinţa de oportunitate şi regretul neasumat

Întrebări de reflectie:

• Dacă aş elimina comparaţia cu trecutul, ce aş evalua acum? Care este contextul actual în care acest preţ există?
• Compar cu o realitate actuală sau cu o decizie neasumată?  Aceasta este o decizie nouă sau o conversaţie neterminată cu trecutul?
• Ce m-ar ajuta să decid fără să simt că „pariez” pe un singur scenariu?

Ce diferenţiază investitorii care reuşesc să acţioneze după raliuri

Investitorii care navighează mai bine aceste etape nu sunt cei care ignoră emoţiile, ci cei care ştiu să le recunoască şi să nu decidă din ele. Ei fac o distincţie clară între ce ţine de piaţă şi ce ţine de propriile reacţii mentale la piaţă. Şi, mai ales, pornesc dintr-un punct esenţial: scopul investiţional, nu preţul recent.

Raluca Filip, CFA, PRM, este coach şi trainer în luarea deciziilor, cu peste 15 ani de experienţă în domeniul investiţiilor, care include roluri precum managementul riscului, analist de acţiuni şi administrator de fonduri.