Publicaţia maghiară mandiner, apropiată de ecosistemul ideologic al lui Viktor Orbán, analizează în detaliu valul de reacţii stârnit în România de rezultatele recentelor alegeri din ţara vecină.

Ziariştii maghiari observă că România ia schimbarea de la Budapesta drept o posibilă lecţie pentru scena politică internă, nu doar ca pe un simplu eveniment extern.

Potrivit publicaţiei, presa şi comentatorii români au interpretat ascensiunea noului lider maghiar ca pe un moment de cotitură, dar nu lipsit de ambiguităţi.

Deşi victoria sa este percepută de unii ca o ruptură faţă de era lui Viktor Orbán, analizele de la Bucureşti subliniază, scrie mandiner, că anumite poziţii-cheie – precum reticenţa faţă de sprijinul financiar masiv pentru Ucraina sau faţă de aderarea accelerată a acesteia la Uniunea Europeană – indică mai degrabă o continuitate parţială decât o schimbare radicală.

Reacţiile politice de la Bucureşti au fost pe alocuri dure, analizează publicaţia.

Deputatul liberal Ionuţ Stroe a descris înfrângerea lui Orbán drept căderea „marionetei lui Putin în Uniunea Europeană”, reflectând o critică mai veche a orientării externe a fostului lider maghiar.

În acelaşi timp, voci importante din spaţiul european au vorbit despre o posibilă reaşezare geopolitică.

Europarlamentarul Nicu Ştefănuţă a caracterizat momentul drept o schimbare de epocă, sugerând că Ungaria s-ar putea reorienta mai clar către valorile europene, relatează publicaţia, care observă că, dincolo de reacţiile politice, analiza mediului public românesc a mers mai departe, folosind alegerile din Ungaria ca o oglindă pentru propriile vulnerabilităţi.

Comentatorii au remarcat contrastul dintre dinamismul noului lider maghiar – descris ca tânăr, energic şi eficient în comunicare – şi stagnarea percepută a clasei politice româneşti.

Lipsa unor direcţii clare de guvernare în ultimul an şi jumătate şi absenţa unor programe coerente au fost frecvent invocate în acest context.

Dimensiunea economică a schimbării nu a fost ignorată.

Unele analize sugerează că Ungaria ar putea câştiga teren în competiţia regională pentru investiţii, pe fondul reacţiilor pozitive ale pieţelor şi al întăririi monedei naţionale.

În contrapunct, România este descrisă de mandiner drept afectată de întârzieri în infrastructură şi de incertitudini în politicile economice.

Publicaţia constată că interesul din România pentru ce se întâmplă acum în Ungaria depăşeşte simpla curiozitate: există o nevoie reală de a înţelege dacă Ungaria traversează o schimbare de regim şi ce impact ar putea avea aceasta asupra relaţiilor bilaterale şi asupra UDMR.

Analistul politic Valeriu Turcan vorbeşte despre un „vot antisistem puternic” în Ungaria, comparabil doar parţial cu tendinţele din România, unde nemulţumirea faţă de sistem s-a manifestat diferit, uneori în direcţii mai sceptice faţă de Uniunea Europeană, notează mandiner.

În timp ce o parte a societăţii româneşti a privit cu entuziasm schimbarea de la Budapesta, elita politică adoptă o atitudine mai prudentă.

La Bucureşti se discută atât despre posibile proiecte comune cu noul guvern ungar, cât şi despre lecţiile pe care scena politică românească ar trebui să le înveţe.

Totuşi, experţii avertizează că nu este de aşteptat o ruptură totală în politica externă a Ungariei. Relaţiile pragmatice cu Rusia, în special în domeniul energetic, ar putea continua.

În acest context, istoricul Marius Diaconescu, citat în presa maghiară, atrage atenţia că România ar putea pierde un avantaj important: acela de a folosi „modelul Orbán” ca reper negativ în discursul european.

Această posibilă schimbare de paradigmă ar putea avea consecinţe inclusiv asupra poziţionării României în negocierile europene, în special în ceea ce priveşte accesarea fondurilor UE, observă publicaţia maghiară.