Explicaţia ar fi că, din cauza incapacităţii principalelor partide de a aduna singure majoritatea parlamentară calificată, marile proiecte de reformă ale preşedintelui Băsescu - reorganizarea teritorială şi reforma Constituţiei - nu se pot realiza decât cu susţinerea PSD, partidul care (cu numele actual sau cu cele precedente) a câştigat la votul popular toate alegerile de după 1990, cu excepţia celor din 1996.

Prin urmare, PSD ar urma să fie atras de PDL cu câteva concesii, de la numirea unui premier semitehnocrat (ca Mihai Tănăsescu, de pildă) până la oferirea câtorva portofolii ministeriale. Cât despre PDL, în imposibilitatea de a câştiga alegerile de unul singur, ar fi susţinut în Parlament de Mişcarea Populară, adică de sacul de partide dispuse să intre în coaliţie cu el - PP, UDMR şi UNPR, plus eventualii dezertori din PSD şi PNL - "soluţii imorale" bune pentru a guverna, dar insuficiente pentru a-i oferi PDL majoritatea necesară spre a trece prin Parlament modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă.

Dar poate cel mai interesant element al scenariului-şopârlă e previziunea că USL se va destrăma până la alegeri, iar PSD, rămas singur, va produce fix acelaşi scor electoral ca şi PDL: 28-30%.