Drumul expres, sau autostrada, Craiova-Piteşti este disputată de un consorţiu din România şi patru asocieri din care fac parte companii din China, Turcia, Franţa, Spania, Austria, Grecia şi Italia. Consorţiul românesc este format din companiile Spedition UMB şi Tehnostrade, deţinute de Umbrărescu, şi Vectra Service, controlată de omul de afaceri Marcel Butuza. Lungimea de traseu ce va fi construită este de 121 km, iar viteza de proiectare este de 100 km/h pentru porţiunea de drum expres şi de 130 km/h pentru cea de autostradă. Proiectul este estimat la 9 miliarde de lei cu TVA (2 miliarde de euro) şi va fi realizat ca drum expres sau autostradă, miercuri, 8 mai, fiind termenul limită pentru depunerea candidaturilor. Slăbiciunea acestui proiect este chiar faptul că este în România - ce s-a întâmplat cu autostrada Transilvania sau cu alte proiecte de infrastructură majore este grăitor. Plus costurile cam mari de realizare.

În cazul CFR Marfă, la privatizarea căreia concurează compania americană OmniTRAX, Grup Feroviar Român (GFR) şi asocierea dintre Transferoviar Grup (TFG) şi Donau-Finanz GmbH & Co KG Austria, slăbiciunea stă în dezindustrializarea României. Mergeţi în orice gară şi veţi putea vedea iarbă crescută printre şine şi traverse, un semnal că pe acolo pur şi simplu nu trec trenuri, pentru că nu au ce căra, nu există marfă, producţie, tranzacţii. Şi aceasta va fi problema cumpărătorului, indiferent de bla-bla-ul cu importanţa strategică, eficientizarea şi etc.  CFR Marfă are datorii de peste 2 miliarde de lei, mai mari decât valoarea activelor, din care 1,5 miliarde lei sunt către stat şi vor fi şterse. Mai multe active ale CFR Marfă, precum clădiri, terenuri sau două feriboturi, vor fi trecute la CFR SA, după ce ANAF va ridica sechestrul asigurator în urma anulării datoriilor. "Noi vindem locomotive, vagoane, depouri şi o activitate profitabilă", spune ministrul Fenechiu. Mai vedem.

Cea mai bună afacere a făcut-o statul român în momentul în care a acceptat cele 200 de milioane de dolari ale KazMunaiGaz. Sigur că 200 de milioane sunt numai o treime din 603 milioane, cât pretinde statul de la Rompetrol, dar sunt totuşi bani lichizi, pe care statul i-ar putea investi în IMM, educaţie sau sănătate. Pe de altă parte, Parlamentul se va pronunţa în legătură cu această afacere; "Dacă Parlamentul respinge aşa-numitul hair-cut, tăierea de datorii, rămâne să ne reîntoarcem la formula ori totul, ori nimic. Eu mă îndoiesc că cineva din partea Guvernului, dacă exista o şansă să se obţină mai mult, nu o fructifica. Nu cred că cineva îşi asumă riscul să nu o joace. Nu cred că Niţă şi ceilalţi îşi joacă destinul politic şi destinul civil. Cum e vorba de o lege adoptată de Parlament, să aşteptăm decizia politică", spune ministrul Vosganian.