Un studiu recent, publicat în revista ştiinţifică The Lancet Planetary Health, dedicată relaţiei dintre mediu, climă şi sănătate, dezvăluie că, dacă producţia mondială de plastic continuă în ritmul actual, costurile pentru sănătatea populaţiei globale vor creşte dramatic până în anul 2040. Cercetarea, prezentată de Futura-Sciences, porneşte de la cantitatea de plastic produsă la nivel mondial: peste 400 de milioane de tone sunt fabricate anual. Din acestea, aproape două treimi ajung, mai devreme sau mai târziu, la gunoi, în sistemele de colectare ale oraşelor şi comunelor.

Odată ajuns acolo, plasticul nu dispare. Dimpotrivă, pe tot parcursul ciclului său de viaţă - de la extracţia petrolului şi gazelor folosite ca materie primă, la producţie, transport, reciclare sau incinerare - el generează emisii de gaze cu efect de seră, contribuie la poluarea aerului şi eliberează substanţe chimice toxice, cu efecte directe asupra sănătăţii.

Autorii studiului, cercetători din Marea Britanie şi Franţa, au folosit modele statistice pentru a estima impactul cumulativ al acestor procese. Echipa include specialişti de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, una dintre cele mai importante instituţii de cercetare în sănătate publică din Regatul Unit, precum şi de la Institut national de la recherche agronomique - institut public francez care studiază agricultura, alimentaţia şi mediul.

Rezultatele sunt îngrijorătoare. Dacă modul actual de producere şi gestionare a plasticului rămâne neschimbat - scenariul „business as usual” - impactul asupra sănătăţii la nivel mondial ar putea ajunge la 83 de milioane de ani de viaţă pierduţi până în 2040. Practic, raportat la anul de referinţă 2016, impactul aproape s-ar dubla, de la aproximativ 2,1 milioane de ani de viaţă pierduţi la 4,5 milioane.

„Poluarea cu plastic şi emisiile asociate ciclului său de viaţă afectează viaţa şi bunăstarea populaţiilor din întreaga lume, dar amploarea acestor efecte asupra sănătăţii nu a fost încă pe deplin cuantificată”, explică cercetătorii. Potrivit acestora, efectele asupra sănătăţii sunt legate de încălzirea globală, poluarea aerului şi de apariţia bolilor, inclusiv a unor decese premature, cauzate de expunerea la substanţe chimice toxice.

Pentru a face mai uşor de înţeles acest mecanism, una dintre autoarele studiului, Megan Deeney, oferă exemplul unei simple sticle de apă. Aceasta este fabricată din petrol şi gaze fosile, transformate în polietilen tereftalat (PET) şi transportată pe distanţe lungi până la consumator. După utilizare, chiar şi în condiţiile reciclării, are şanse mari să ajungă într-o groapă de gunoi. Acolo, în timp, se descompune şi eliberează substanţe chimice în mediul înconjurător.

Cercetătorii atrag atenţia că studiul nu surprinde pe deplin amploarea riscurilor. Analiza nu include expunerea directă a populaţiei la substanţele care pot migra din ambalajele alimentare - precum microplasticele sau alţi compuşi chimici - ceea ce înseamnă că impactul real asupra sănătăţii ar putea fi chiar mai mare decât cel estimat.

Există însă şi veşti mai puţin sumbre. Modelele arată că impactul asupra sănătăţii ar putea fi redus cu aproximativ 43% până în 2040, dacă statele ar adopta politici ferme: reducerea producţiei de plastic, îmbunătăţirea colectării şi eliminării deşeurilor, creşterea reciclării, înlocuirea unor produse din plastic cu materiale alternative şi introducerea sistemelor de reutilizare.

Însă cea mai eficientă măsură rămâne reducerea producţiei de plastic în sine, chiar şi fără substituirea imediată a materialelor, atrag atenţia specialiştii. Un acord în acest sens la nivel mondial nu a fost posibil până acum, în principal din cauza intereselor economice ale statelor producătoare de petrol. „În faţa unei crize de sănătate publică la scară mondială, nimic nu împiedică însă ţările să acţioneze la nivel naţional”, consideră cercetătorii.