Preţurile de la cafenelele din Bucureşti sunt similare cu cele din marile capitale occidentale, însă dacă le raportăm la salarii, atunci românii ajung la coada clasamentului european din punct de vedere al puterii de cumpărare.

Un angajat din Bucureşti îşi permite doar 269 de cafele (latte-uri) Starbucks din salariul lunar, de 2,5 ori mai puţine decât un locuitor din Roma, relevă un raport recent al TradingPedia.

Ori ţinând cont de salariile medii din cele două oraşe, asta arată că preţurile sunt mai mari pe plan local.

Rezultatul? Un bucureştean cu un salariu mediu net trebuie să muncească aproximativ 38 de minute pentru a-şi permite un Caffe Latte de la Starbucks. Prin comparaţie, un angajat din Roma are nevoie de doar 13 minute de muncă pentru aceeaşi băutură. Dacă un român îşi poate cumpăra 269 de cafele din salariul lunar, italianul îşi permite 672.

Din punctul de vedere al timpului alocat muncii pentru a-şi permite o cafea de la Starbucks, Bucureştiul e printre „lideri”, mai exact are printre cele mai inaccesibile preţuri. Pe primul loc se află Atena (49 de minute), iar după Bucureşti – situat pe poziţia secundă - vin Sofia (37 de minute), Praga (29 de minute) şi Budapesta (23 de minute).

ZF a scris în repetate rânduri că preţurile din cafenelele locale sunt aliniate celor din Occident, uneori chiar depăşindu-le, iar analiza TradingPedia confirmă acest lucru. Ba mai mult, preţurile au crescut constant în ultimii ani, aproape dublându-se în unele cazuri.

Proprietarii de businessuri HoReCa au spus în repetate rânduri că scumpirile vin pe lanţ, de la furnizorii de bunuri la cei de servicii şi, nu în ultimul rând, vin pe fondul creşterilor salariale. Există însă totuşi şi voci care recunosc că şi în perioade când nu au mai venit majorări de preţuri de la furnizori, totuşi scumpiri au fost operate pentru a „acoperi golurile din pandemie” şi „pentru că oamenii continuă să iasă şi să nu fie influenţaţi de preţuri”.

Situaţia se schimbă însă. Preţurile continuă să crească, iar acest fapt îşi pune amprenta asupra comportamentului de consum şi asupra puterii de cumpărare a românilor. Oamenii cumpără mai puţin, mai rar sau mai ieftin. Şi renunţă la cheltuielile de impuls sau de „răsfăţ” pentru a-şi concentra atenţia pe cele de strictă necesitate.

Ieşitul în oraş nu intră în această categorie din urmă, aşa că oamenii deja ies mai puţin sau „trag de o apă toată seara”, după modelul de acum 15 ani, din timpul crizei financiare anterioare. Tocmai de aceea, restaurantele au început să reintroducă ofertele, meniurile zilei şi promoţiile.

Totuşi, întrebarea care rămâne e când nu vor mai există scumpiri în ospitalitate.
Ani de zile, România a fost cunoscută şi promovată ca o destinaţie turistică ieftină, accesibilă, lucru care astăzi, evident, nu mai este valabil.