În timp ce ţânţarul domestic foloseşte în principal apa stagnantă, cum ar fi butoaiele de apă de ploaie sau bălţile, pentru a-şi depune ouăle, ţânţarul tigru asiatic, specie invazivă, este mult mai adaptabil: chiar şi cele mai mici cantităţi de apă rămase în farfuriile ghivecelor de flori sau în stropitoare îi sunt suficiente ca loc de reproducere. Acest lucru îi permite să se răspândească rapid chiar şi în zonele urbane foarte populate, potrivit Euronews.

Biologul expert în ţânţari, Doreen Werner de la Centrul Leibniz pentru Cercetarea Peisajului Agricol (ZALF), a observat că actualele condiţii meteorologice, caracterizate de umiditate şi căldură favorizează dezvoltarea mai multor specii de ţânţari pe parcursul unui sezon de vară.

Până la sfârşitul lunii august, populaţia atinge apogeul. Oamenii sunt înţepaţi de cele mai multe ori în această perioadă.

Seceta şi ariditatea pot limita înmulţirea populaţiilor de ţânţari, pentru că, în aceste condiţii. lipsesc apele propice reproducerii.

Cercetătorii analizează în prezent ţânţarul tigru asiatic, pentru că specia provine din zonele tropicale şi se răspândeşte cel mai des în Europa.

Ţânţarul tigru asiatic este activ în timpul zilei şi extrem de agresiv.

El poate transmite agenţi patogeni precum virusurile dengue sau chikungunya – deşi până în prezent nu s-au înregistrat în Germania lanţuri de transmitere cu origine locală.

Febra chikungunya este rareori fatală, însă poate provoca probleme de sănătate de lungă durată. Simptomele tipice includ febră mare, dureri articulare severe, dureri musculare şi de cap, precum şi erupţii cutanate.

Febra dengue se manifestă de obicei prin febră mare, dureri severe de cap şi de membre, precum şi erupţii cutanate. În cazurile severe, boala poate duce la hemoragii şi complicaţii care pun viaţa în pericol, potrivit sursei citate.

Ţânţarul tigru asiatic atinge o dimensiune de cel mult 0,9 centimetri şi este, prin urmare, relativ mic. Se deosebeşte de ţânţarii autohtoni mai ales prin modelul său distinctiv alb-negru.

Potrivit Agenţiei Germane pentru Mediu, abdomenul şi picioarele posterioare, în special, prezintă un model alb-negru foarte vizibil. O altă trăsătură caracteristică este o dungă albă care porneşte din partea din spate a capului şi se întinde până la baza aripilor.

În multe oraşe, observarea ţânţarului tigru poate fi semnalată prin intermediul portalurilor oficiale online. În oraşe precum Freiburg im Breisgau, observarea ţânţarului tigru asiatic poate fi semnalată prin intermediul site-ului web al primăriei sau al autorităţii de sănătate publică. Heidelberg dispune, de asemenea, de un formular online de semnalare a prezenţei ţânţarului tigru, ca parte a măsurilor locale de combatere.

Ţânţarii autohtoni sunt prezenţi în anumite regiuni din Germania. Aceştia sunt cei care răspândesc virusul West Nile. Conform unui studiu realizat de spitalul Charité, acesta s-a stabilit deja definitiv în Berlin.

Potrivit Institutului Robert Koch, în 2025 au fost înregistrate în total 14 cazuri de West Nile pe întreg teritoriul Germaniei.

Atât ţânţarul obişnuit, cât şi ţânţarul tigru asiatic invaziv pot acţiona, de asemenea, ca aşa-numiţi vectori, ceea ce înseamnă că pot înghiţi larvele viermilor rotunzi şi le pot transmite mai departe.

Dirofilaria immitis şi Dirofilaria repens sunt viermi rotunzi paraziţi care infectează în principal animalele, dar pot, în cazuri rare, să infecteze şi oamenii. Dirofilaria immitis provoacă aşa-numita dirofilarioză cardiacă, în care paraziţii se instalează în inimă şi în arterele pulmonare şi pot provoca leziuni cardiace şi pulmonare grave, în special la câini.

Uleiul de cocos este adesea menţionat ca un repelent natural împotriva ţânţarilor, deoarece conţine acid lauric, care poate avea un efect de descurajare asupra ţânţarilor. Nu se ştie încă dacă acesta ar putea fi eficient şi împotriva ţânţarului tigru asiatic. Experţii recomandă, în general, repelenţi cu ingrediente active cu eficacitate dovedită.