În 2025, peste 5.000 de oameni, în principal civili, au fost ucişi sau răniţi de mine antipersonal sau muniţii neexplodate, potrivit unei analize preliminare realizate de ONG-ul Landmine and Cluster Munition Monitor. În Sudanul de Sud, 90% dintre victimele au fost copii, potrivit DW.

Minele antipersonal sunt, de fapt, concepute pentru a răni adulţii, nu pentru a-i ucide. Motivul este că un soldat rănit reprezintă o povară mai mare pentru resursele ţării inamice decât un soldat mort. Însă, pe timp de pace, minele continuă să reprezinte un pericol mortal nu doar pentru militari, ci şi pentru civili şi, în special, pentru copii, care adesea îşi pierd viaţa.

La decenii după conflictele brutale din perioada 1991-2001, cunoscute drept războaiele iugoslave, oamenii continuă să fie ucişi şi răniţi de mine în fosta Iugoslavie, în special în Bosnia şi Herţegovina.

În 1999, aproximativ 25.000 de oameni deveneau victime ale minelor antipersonal în fiecare an. Situaţia a alimentat presiunile pentru interzicerea utilizării acestora.

În 1997, reprezentanţi din peste 120 de ţări au semnat Tratatul de la Ottawa, care a devenit obligatoriu din punct de vedere juridic în 1999. În total, 166 de ţări au ratificat tratatul, însă China, India, Rusia şi SUA nu se numără printre ele.

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022, cinci ţări europene membre NATO, care au graniţă cu Rusia, s-au retras din tratat. Şi Ucraina s-a retras, însă decizia sa nu va produce efecte juridice până la încheierea războiului.

„Acesta este un precedent periculos pe care statele europene, dintre toate ţările, l-au creat. Alte state parte la Tratatul de la Ottawa, care s-ar putea confrunta şi ele cu situaţii la fel de extreme în timpul unui conflict, ar putea face acelaşi pas”, a declarat pentru DW Simone Wisotzki, de la Institutul Leibniz pentru Cercetarea Păcii din Frankfurt (PRIF).

În 2025, Ucraina s-a retras din tratat şi şi-a justificat decizia prin acţiunile Rusiei, care nu a ratificat niciodată tratatul şi a folosit mine pe teritoriul ucrainean.

„Nu putem rămâne legaţi de aceste reguli în condiţiile în care inamicul nu are nicio restricţie”, a declarat Roman Kostenko, secretarul comisiei parlamentare ucrainene pentru securitate naţională, apărare şi informaţii.

Dacă o ţară nu se află în război, retragerea din Tratatul de la Ottawa ar trebui să intre în vigoare la şase luni după ce este anunţată. Dacă ţara se află în război, însă, retragerea ar trebui să producă efecte doar după semnarea unui tratat de pace. În ciuda incertitudinii juridice, Ucraina ar folosi deja mine, deşi la o scară mult mai redusă decât Rusia.

Potrivit Serviciului Naţiunilor Unite pentru Acţiunea împotriva Minelor (UNMAS), la jumătatea anului 2025 aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei era afectat de mine şi muniţii explozive.

„Din februarie 2022, peste 1.150 de civili au fost ucişi sau răniţi de mine şi de resturi explozive de război”, precizează UNMAS. Costul deminării complete este estimat la puţin sub 35 de miliarde de dolari, aproximativ 30 de miliarde de euro, pe o perioadă de 10 ani.

Polonia, Finlanda — care a aderat la NATO după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia — Letonia, Lituania şi Estonia, toate ţări care au fost afectate în trecut de agresiunea şi ocupaţia rusă, au decis de asemenea anul trecut să se retragă din Tratatul de la Ottawa.

Premierul polonez Donald Tusk a declarat în repetate rânduri că ţara sa vrea să aibă posibilitatea de a mina rapid graniţele estice cu Rusia, dacă va fi necesar. Compania poloneză de apărare Belma, deţinută de stat, a primit un contract pentru producerea unor cantităţi mari de mine antipersonal.

Lituania a anunţat, la rândul său, că va relua producţia şi achiziţia de mine antipersonal.

Armata finlandeză a transmis că, dacă utilizarea minelor este necesară, acestea trebuie amplasate în mod responsabil, trebuie realizate hărţi precise cu poziţia lor şi trebuie întocmite planuri clare pentru deminare.

Wisotzki, de la PRIF, a spus că aceasta reprezintă un progres faţă de 2025, însă minele antipersonal moderne au adesea senzori integraţi şi tehnologii inteligente care fac dificilă îndepărtarea şi distrugerea lor.

„De aceea sunt foarte critică în această privinţă şi spun că inclusiv noile tehnologii creează probleme care, la rândul lor, fac operaţiunile de deminare mai dificile. În practică, minele sunt întotdeauna amplasate în zone care sunt folosite şi de civili. Ele rămân apoi în acele teritorii şi rănesc civilii într-o proporţie disproporţionat de mare”.

Situaţia apare într-un moment în care controlul armamentului la nivel mondial este tot mai redus.

În ultimii ani, trei acorduri importante dintre Statele Unite şi Rusia au expirat sau au fost denunţate: Tratatul privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară (INF), care interzicea rachetele balistice şi de croazieră şi lansatoarele de rachete terestre, nucleare şi convenţionale, cu rază intermediară; Tratatul New START, privind reducerea armamentului nuclear; şi Tratatul „Cer Deschis”, care stabilea cadrul pentru zboruri de observare deasupra teritoriilor statelor participante.

În 2023, retragerea Rusiei a pus practic capăt şi Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (CFE), care urmărea crearea unui echilibru sigur şi stabil al forţelor armate convenţionale în Europa şi eliminarea capacităţii de a lansa atacuri surpriză sau ofensive de amploare.

„Controlul umanitar al armamentului — care include Convenţia privind interzicerea minelor antipersonal — era, practic, singurul domeniu despre care se mai putea spune că funcţionează. Iar acum nici acesta nu mai funcţionează”, a declarat Wisotzki.