Nu este loc de creşteri când productivitatea muncii este de 5 ori mai mare în România decât costul minim salarial, iar ocuparea a crescut puternic?
Prezentată adesea ca fiind o măsură generatoare de efecte negative asupra economiei reale, majorarea succesivă a salariului minim din ultimii şase ani din România a contribuit nu doar la creşterea economică, dar şi la diminuarea tensiunilor pe anumite segmente ale pieţei muncii, respectiv la stimularea schimbării structurale a economiei către activităţi care nu se vor mai baza exclusiv pe costul foarte redus al forţei de muncă.
Date fiind realităţile economiei româneşti – migraţia masivă a forţei de muncă, în special din regiunile mai puţin dezvoltate, deficitul de forţă de muncă, respectiv remunerarea relativ redusă a salariaţilor ca pondere în valoarea adăugată brută, costul factorilor (39,8% în 2017, comparativ cu 53% media UE, 57% în Germania, 52% în Ungaria 50% în Bulgaria sau 44% în Polonia) –, este evident că nu mai trebuie să privim forţa de muncă doar din perspectiva costurilor salariale. Salariul nu este doar un cost pentru firmă, ci şi un venit pentru cei angajaţi, iar majorările salariale nu doar că diminuează dezechilibrul dintre capital şi muncă la formarea valorii adăugate brute din economie, dar constituie şi o modalitate eficientă de stimulare a inserţiei pe piaţa muncii. În acest context, creşterea salariului minim nu constituie o calamitate pentru firme, ci o modalitate prin care acestea ar putea să atragă forţă de muncă în vederea dezvoltării afacerilor.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
