Renzi, fostul primar al Florenţei devenit acum cel mai tânăr premier italian (39 de ani), a promis să diminueze birocraţia administrativă, să combată şomajul (în special în rândul tinerilor, care a depăşit 41%, faţă de 12,9% pe ansamblul populaţiei) şi să revoluţioneze economia, reducând cu 10 mil. euro povara fiscală pe forţa de muncă şi deblocând fonduri de 60 mld. euro pentru plata arieratelor administraţiei publice.

Planul premieruui este de a simplifica sistemul de angajări şi concedieri, inclusiv prin eliminarea unor părţi din contractele actuale de muncă şi legislaţia muncii, în special cele referitoare la condiţiile de concediere şi la condiţiile de acordare a ajutoarelor de şomaj. Renzi a spus că vrea să finalizeze documentul de reformă a pieţei muncii înainte de reuniunea bilaterală cu cancelarul german Angela Merkel, care va avea loc în aprilie.

Renzi a fost ales preşedinte al PD în decembrie, iar ascensiunea sa rapidă în funcţia de premier a fost facilitată de multiplele frustrări în interiorul clasei politice referitoare la incapacitatea fostului premier Enrico Letta de a promova reformele necesare în administraţie şi în economie şi de a asigura un minim consens politic în acest sens.

Cabinetul lui este restrâns, format din 16 miniştri, cu o medie de vârstă de numai 47 de ani, iar cei mai tineri miniştri, două femei, au 33 de ani. Ministrul de finanţe este însă un om cu experienţă - Pier Carlo Padoan, 63 de ani, economist senior la OECD din Paris. Ministrul de interne este, la fel ca şi în guvernul Letta, Angelino Alfano, fostul protejat al lui Silvio Berlusconi şi mâna dreaptă a acestuia pe lângă Letta.

Pieţele financiare au salutat numirea noului premier, cu o scădere a randamentului obligaţiunilor italiene pe zece ani la cel mai mic nivel din 2006 în data de 17 februarie, când Renzi a fost însărcinat de preşedintele Giorgio Napolitano să formeze guvernul.