În perioada verii, Business MAGAZIN i-a trimis  pe executivii din România într-o călătorie în timp şi i-a provocat la un exerciţiu de imaginaţie. I-am întrebat ce îşi doreau să devină în copilărie/adolescenţă şi cum cred că ar fi fost viaţa lor într-o astfel de ipostază. Redăm, în ediţiile ce urmează ale revistei, răspunsurile ce continuă să vină pe adresa redacţiei.

„Eu am început să joc tenis de pe la 6-7 ani şi am practicat acest sport timp de 5 ani. Jucam destul de bine, îmi plăcea foarte mult, iar când ţineam racheta în mână mă simţeam puternic, simţeam că pot să cuceresc lumea. Era şi perioada în care în top erau Andre Agassi şi Pete Sampras, iar eu îi admiram foarte mult, visam ca într-o zi să ajung acolo, cu ei, să îi cunosc şi, de ce nu, să ne confruntăm la un meci. Mă duceam la turnee în alte judeţe apropiate de Cluj, în care tatăl meu îşi făcea delegaţii. Mergeam în Maramureş, Satu Mare, Alba, Sălaj, Bistriţa Năsăud, dar mai departe nu. Tatăl meu m-a susţinut aşa cum a putut şi aşa cum a ştiut, a făcut toate eforturile ca eu să am parte de asta, dar pentru a face performanţă, trebuia să intri în competiţii în Bucureşti, în sudul ţării, în general şi, evident, în străinătate. Atunci nu erau cele mai bune vremuri şi nici eu nu provin dintr-o familie care se „scălda în bani”.

Iar tenisul, mai ales dacă vrei sa faci performanţă, este un sport scump, nu aveam condiţiile financiare necesare, aşa că împreună cu tatăl meu am decis să schimb sportul şi m-am îndreptat spre fotbal. Însă nu am renunţat definitiv. Joc şi acum săptămânal şi, uneori, mai particip şi la turnee pentru amatori. De asemenea, în continuare am visuri legate de tenis. Primul ar fi să deţin o bază sportivă micuţă de tenis, iar celălalt ar fi ca unul dintre copiii mei să meargă în zona aceasta şi să pot să îl susţin. Dacă aş fi continuat pe această linie, cu siguranţă nu aş fi putut să mă ocup pe cât mi-aş fi dorit de familia mea. Nici nu ştiu dacă aş fi fost suficient de bun încât să fac o carieră din asta. Însă un vis neîndeplinit de multe ori e înlocuit cu altul. Iar acum nu aş putea să mă văd făcând altceva, nu m-aş vedea activând în alt domeniu. UCMS by AROBS a devenit mai mult decât un loc de muncă, iar împreună cu echipa mea simt că fac ceva care are un impact real asupra societăţii, deoarece ajutăm companiile să facă tot mai mulţi paşi spre digitalizare.”