America de astăzi, că tot aniversează 250 de ani, poate nu mai este cel mai mare producător de bunuri din lume, dar sigur este cea mai importantă piaţă financiară a lumii atât prin dolar, cât şi prin piaţa de capital/bursieră prin toate formele, instrumentele şi produsele oferite.

Piaţa bursieră americană este incredibilă, este locul unde oricine are o idee poate să obţină finanţare şi apoi poate să devină milionar/miliardar în cel mai scurt timp.

Fiind cel mai mediatic contributor la creşterea economică, orice preşedinte al SUA se culcă în fiecare noapte cu informaţiile privind închiderea pieţelor bursiere americane şi se trezeşte a doua zi cu ochii pe deschiderea burselor, pentru că de aici vine principala imagine şi forţă a economiei americane, unde nu numai milionarii şi miliardarii îşi au investiţiile, ci şi ceilalţi americani.

Se spune că bursa este cel mai bun indicator pentru a vedea cum va evolua economia în viitor, pentru că în spatele evoluţiei fiecărei acţiuni stau previziunile de creştere sau scădere a veniturilor şi a profitului, care în final atinge şi numărul locurilor de muncă dintr-o companie sau alta.

Multă lume crede că bursa este o speculaţie, o speculă, aşa cum foloseau comuniştii acest termen pentru a-i descrie pe cei care voiau să se îmbogăţească pe spinarea poporului.

Şi în continuare mulţi de la noi cred acest lucru, prin modul în care explică altora pe Facebook sau pe alte platforme sociale ce este Bursa şi ce înseamnă ea. Însă prea puţini explică că este forma cea mai bună de a ridica finanţare, de a strânge capital de la investitorii care cred în ideea unui antreprenor.

Democratizarea pieţei bursiere americane, adică deschidererea accesului tuturor oamenilor la succesul unui antreprenor american, a fost un lucru incredibil. Oricine cumpără o acţiune, o obligaţiune sau un instrument financiar mai complex - ETF, derivate, opţiuni - poate câştiga sau pierde, la fel ca acţionarul principal al unei companii.

Această deschidere către lume a companiilor americane şi a pieţei bursiere americane prin platformele de tranzacţionare a dat posibilitatea şi românilor să investească în succesul Tesla, Nvidia, Neo, Facebook, Google, JP Morgan sau oricare altă companie.

Cred că în acest moment sumele investite de români în acţiunile americane sunt mai mari decât sumele investite pe Bursa de la Bucureşti.

O caracteristică unică a americanilor este că prin listarea la bursă, prin atragerea de capital sunt dispuşi să împartă potenţialele câştiguri (şi pierderile) cu oricare alt investitor.

Spre deosebire de America antreprenorială, Europa este mult mai tradiţionalistă, mai închisă în privinţa împărţirii succesului, şi de aceea creează structuri de acţionariat extrem de complicate, astfel încât să nu dea posibilitatea altora să intre în companiile lor.

Pentru că Europa financiară este o piaţă mult mai închisă, nu a reuşit să facă faţă pieţei bursiere americane, iar acest lucru se vede din ce în ce mai mult acum, când SUA continuă să crească iar Europa stagnează.

Toţi antreprenorii europeni care reuşesc să convingă investitorii vor să se mute în America, pentru că acolo au o mai mare şansă de succes decât în Europa.

De aceea Daniel Dines de la UiPath s-a dus la New York şi nu a rămas în Europa.

Europa nu are nicio companie mare de tehnologie – gândiţi-vă că în 2022, când s-a listat la Bursa de la New York, UiPath a devenit cea mai valoroasă companie din tehnologie în Europa. Deci până la UiPath, nicio companie germană, franceză, italiană, nu ajunsese să aibă o valoare de piaţă de peste 40 de miliarde de dolari, ceea ce până la urmă este un eşec al bătrânului continent.

Am  făcut această lungă introducere pentru a marca puterea pe care continuă să o aibă bursa americană şi pentru a vedea încotro se duce bursa şi piaţa de capital din România.

Săptămâna trecută, după o mult prea lungă perioadă, după mai multe încercări, ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară  - a aprobat proiectul Bursei de la Bucureşti cunoscut sub numele de Contrapartea Centrală, adică un proiect care ar da posibilitatea pieţei bursiere din România să devină mult mai interesantă, mult mai atractivă şi mult mai lichidă decât este acum, când a ajuns la un maxim istoric prin prisma creşterii indicatorului bursier BET.

Problema Bursei de la Bucureşti este lichiditatea, adică se tranzacţionează mult prea puţin, este o piaţă bursieră de pensionari, fondurile de pensii Pilon II sunt cei mai mari acţionari în principalele acţiuni de la Bursă, este o piaţă bursieră pentru rentieri, adică pentru cei care caută mai degrabă să câştige din dividende decât din fluctuaţiile – creşterile sau scăderile – preţului acţiunilor.

Având intrări lunare din ce în ce mai mari, fondurile de pensii Pilon II, unde peste 8 milioane de români au conturi - fie că ştiu, fie că nu ştiu (pentru fiecare salariat care are un contract de muncă şi pentru care compania plăteşte CAS, un procent de 4,75% se duce într-unul din cele 7 fonduri de pensii Pilon II) -, cumpără acţiuni şi stau pe ele în aşteptarea dividendelor şi a creşterii valorii acestora. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în ultimii ani de criză, când Bursa de la Bucureşti a avut nişte creşteri incredibile, pe care nu le-a aşteptat nimeni, fiind chiar în fruntea burselor din Europa.

Bursă. Misterul creşterii de aproape 40% a Bursei de Valori Bucureşti într-o economie aflată la un pas de recesiune: cererea investitorilor prin fondurile de acţiuni şi de indici rivalizează, în premieră, cu banii fondurilor de pensii. Iar cererea nouă a întâlnit o ofertă restrânsă de companii

Bursă. Noile maxime de la BVB au adus şi lichiditate record în piaţă: tranzacţiile cu acţiuni au depăşit pragul de 1 miliard de lei în fiecare din ultimele 16 luni

Pentru că pe piaţa bursieră de la noi mai mult se acumulează acţiuni decât se tranzacţionează, Bursa a crescut continuu, ajungând în acest moment să fie supraevaluată, conform analiştilor.

Dar, pentru că nu prea există alte instrumente în care să bage banii, fondurile de pensii Pilon II şi Pilon III, investitorii care au reuşit să acumuleze sume mai mari de bani, investitorii care au descoperit că Bursa aduce randmente mai mari decât piaţa imobiliară, într-un fel sau altul sunt prizonieri pe Bursă.

Prin proiectul Contrapărţii Centrale investitorilor li se dă posibilitatea să investească şi în sens invers, adică să investeşti într-o scădere a valorii acţiunilor dacă tu crezi că sunt supraevaluate. Este o piaţă mult mai complexă, cu care Bursa nu prea a fost obişnuită decât prin ceea ce a fost Bursa de la Sibiu de acum 15 ani.

Mulţi speră ca această piaţă a Contrapărţii Centrale, care va da posiblitatea să vinzi acţiuni pe care nu le ai în speranţa scăderii preţului, va aduce lichiditatea care lipseşte Bursei, pentru că la companii şi bănci listate nu stăm aşa rău, dar la tranzacţionare da.

Ultimul val de investitori de la criza din 2008/2009 încoace nu sunt obişnuiţi cu scăderile la Bursă, nu prea au experimentat pe viu scăderi mari de piaţă cu excepţia câtorva şedinţe, când au părut COVID sau războiul din Ucraina.

Mai degrabă investitorii străini, mai mari sau mai mici, vor încerca să facă jocurile pe piaţa Contrapărţii Centrale, mai ales că au mai mulţi bani, mai multă experienţă şi sunt mult mai familiarizaţi cu astfel de produse mai sofisticate.

La început cotaţiile vor fi mai largi, dar pe măsură ce această nouă platformă de tranzacţionare cu posibilităţi mult mai mari de câştig va câştiga teren, cotaţiile de cumpărare şi vânzare se vor apropia.

Pe piaţa principală a Bursei vom vedea investitori care vor miza în continuare pe creşterea valorii acţiunilor Băncii Transilvania, BRD, Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz etc, dar în acelaşi timp vom vedea investitori care vor miza pe scăderea valorii acestor acţiuni.

Va fi extrem de interesantă deschiderea acestui nou capitol pentru Bursa de la Bucureşti.

Dar dincolo de această nouă platformă, o întrebare rămâne pentru Bursa de la Bucureşti – dacă va rămâne o bursă rentieră, pentru pensionari, pentru dividend, sau va fi o bursă antreprenorială, unde ponderea companiilor româneşti antreprenoriale private să câştige mai mult teren şi să vedem mai multe nume, mai multe branduri private listate pe piaţă.

În ultimul timp am avut trei exemple de companii private pornite de la zero care s-au listat la Bursă – CrisTim, Electro Alfa, Christian Tour -, care au reuşit să atragă interesul investitorilor şi nu s-ar putea spune că aceşti investitori au fost nemulţumiţi.

Din păcate, Bursa este privită de politicieni ca duşman de clasă prin care ne vindem ţara atunci când se pune problema vânzării unor acţiuni la companiile de stat.

Toţi aceşti politicieni se uită la America ca la Mecca, dar din păcate nimeni nu ar face ceea ce fac americanii, să folosească Bursa pentru a atrage bani, pentru a-i face milionari pe americani şi nu numai, pentru a da posiblitatea tuturor antreprenorilor care au idei noi să-şi găsească finanţare dacă trec testul investitorilor.

La noi, în continuare, Bursa este văzută ca un loc al unor speculanţi care se îmbogăţesc pe seama poporului, în loc ca Bursa să fie văzută, poate, ca cel mai important motor de creştere economică, mai ales când celelalte motoare s-au oprit.

Când preşedintele României, când premierul, oricare ar fi el, se vor trezi cu gândul la cum evoluează Bursa, atunci vom face încă un pas mare în capitalism. Dar pentru asta, trebuie să investească la Bursă.