Alegerea între o universitate din Vest şi una din România nu este doar o diferenţă de cost, ci o decizie strategică privind arhitectura întregii cariere. Deşi România oferă un avantaj financiar şi o tranziţie rapidă către piaţa muncii, infrastructura profesională şi dinamica pe termen lung ale economiilor vestice creează o traiectorie de dezvoltare mai amplă. Diferenţa nu constă doar în accesibilitate, ci în cât de departe te poate duce sistemul în care alegi să investeşti.

În cazul unui student străin în Occident, această alegere presupune costuri semnificative şi un rezultat necunoscut. Taxe mari, chirii costisitoare, provocarea de a trăi într-un mediu străin – toate acestea vin cu promisiunea implicită a unei oferte de muncă într-un context social diferit. Astfel, investind într-o educaţie vestică, dezvolţi implicit un angajament faţă de un ecosistem; taxele universitare reprezintă doar primul nivel al investiţiei. Totuşi, cel mai semnificativ cost este cel al timpului: anii de studiu amână intrarea pe piaţa muncii, veniturile fiind întârziate, întregul proces transformându-se într-un pariu cu probabilitate de câştig necunoscută.

Diferenţele devin evidente atunci când priveşti sistemele din interior.

Studiind într-o universitate din Milano, aflată în clasamentele globale, am observat că diferenţa fundamentală nu constă în dificultatea studiilor, ci în infrastructura profesională cu care universitatea îşi înconjoară studenţii. De la mijloace de dezvoltare personală, precum schimbarea colegilor din clase în fiecare an şi participarea constantă în medii sociale cu persoane necunoscute – pregătind studenţii încă de la început pentru un context de muncă corporativ, bazat pe networking – până la parteneriate directe cu agenţii, branduri, bănci şi firme care se prezintă în cadrul universităţii nu doar pentru a oferi oportunităţi de angajare, ci şi pentru a stimula competitivitatea între studenţi. Astfel, prin aceste metode, universitatea îşi filtrează candidaţii riguros formaţi.

Cu toate acestea, saltul de la a fi student la a fi angajat este mult mai tumultuos decât este exprimat prin multitudinea de statistici oferite de facultăţi la început, acestea prezentând procentaje ridicate privind rata de angajare. Competitivitatea este acerbă, iar nevoia de a fi cel mai bun este stimulată, influenţând tineri de peste tot din lume să se afirme prin studii superioare. În consecinţă, ponderea studenţilor excelent pregătiţi este într-o continuă ascensiune, în timp ce locurile de muncă disponibile într-o companie de top rămân aceleaşi.

În comparaţie cu centrele universitare din Vest, România rămâne o variantă accesibilă pentru studenţi. Privindu-mi nu doar colegii şi prietenii, ci şi tendinţa mediului economic, taxele universitare, atât în sistemul public, cât şi în cel privat, sunt semnificativ mai mici sau chiar inexistente, iar presiunea cheltuielilor este ridicată de pe umerii tinerilor.

În plus, deşi majoritatea costurilor sunt reduse comparativ cu universităţile din Vest, studenţii aleg variante de joburi part-time sau poziţii entry-level prin care să îşi susţină veniturile, anulând astfel costul timpului. Semnificativ este că, de cele mai multe ori, aceste joburi fac chiar parte din industria în care tinerii îşi doresc să profeseze, căpătând o continuitate în ascensiunea carierei. Aceste beneficii se datorează unei pieţe de muncă cu o competitivitate mai redusă, poziţiilor profesionale care nu cer stagii multiple şi îndelungate, făcând tranziţia mai lină şi fără piedici.

Totuşi, raportându-ne la o perioadă de timp îndelungată, se observă diferenţe majore. Deşi educaţia în România este mai accesibilă, piaţa de muncă nu funcţionează ca un accelerator al carierei, ci mai degrabă încetineşte dezvoltarea profesională. Potrivit raportului Eurostat, evoluţia dintr-un mediu de studii către piaţa muncii nu este neapărat mai dificilă în România decât în unele economii vestice. În 2024, rata de angajare a absolvenţilor recenţi a fost de 75% în România, peste nivelul înregistrat în Italia, de 69,6%, dar sub nivelul economiilor vestice precum Germania (90,5%).

În contrast, pe termen lung, diferenţele devin mai vizibile. Conform raportului OECD – România 2025, România a înregistrat o creştere a ponderii joburilor high-skill de doar +1,7 puncte procentuale, faţă de +3,5 puncte procentuale media UE. În acelaşi timp, majoritatea companiilor nu oferă formare profesională continuă, iar cele care o fac reprezintă doar 17,5%, clasându-se la cel mai scăzut nivel din UE. Deşi există o prezenţă superficială a acestor tipuri de programe, OECD notează că acestea rareori se traduc în progres salarial sau avans profesional.

În cele din urmă, diferenţa nu constă doar în accesibilitatea unei pieţe a muncii, ci în cât de departe te poate duce aceasta. România oferă un avantaj real la început: acces rapid la un loc de muncă, costuri de studii mai reduse, într-un context în care presiunea datoriilor este aproape inexistentă. Totuşi, pe termen lung, dinamica pieţei face diferenţa. Cu toate că barierele de intrare sunt mai ridicate, iar competiţia mai acerbă, economiile vestice oferă o infrastructură profesională mai densă, prin mobilitate internă, acces la reţele internaţionale şi creşteri salariale mai consistente.

De aceea, în contextul actual, generaţia tinerilor face o alegere calculată. Sacrificăm ani ai unei studenţii relaxate financiar şi ne asumăm de la început costuri mai mari, începându-ne viaţa adultă şi asumându-ne responsabilităţi mai devreme decât generaţia părinţilor noştri. Entuziasmul unei libertăţi imediate este amânat în schimbul promisiunii unei mobilităţi viitoare. Miza nu mai este doar diploma, ci arhitectura întregii cariere, fiecare pas fiind strategic calculat şi gândit în avans. Într-o economie globalizată, în care eficienţa pe termen lung contează mai mult decât confortul pe termen scurt, tot mai mulţi tineri aleg să suporte costurile prezentului pentru şansa unui viitor mai larg decât le-ar putea oferi piaţa locală.

Ana-Maria Cocioabă este studentă la Universitatea Bocconi din Milano

SURSE:

Employment rate of recent graduates (age 20–34) - https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Employment_rates_of_recent_graduates

The labour market and social situation in Romania - https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-labour-market-and-social-policies-romania-2025_f0532908-en.html