Văd în jurul meu tot mai multe dovezi că „pârâul” care este acum sustenabilitatea va deveni un „râu” puternic şi hotărât, capabil să mute munţii din loc. Paşi mai mici sau mai mari sunt făcuţi în această direcţie şi chiar dacă adeseori aşteptăm „să facă alţii”, aceşti „alţii” devin tot mai numeroşi. Dovadă şi numărul tot mai mare de proiecte dezvoltate de companii pentru binele altora, pentru binele comun.

În urmă cu nu foarte mulţi ani funcţia de director de sustenabilitate nu exista în organigramele companiilor din România. Fenomenul nu este nou, desigur, ci în pieţele dezvoltate există de mult. În urmă cu nişte ani, la muzeul Coca-Cola din Atlanta am descoperit că există numeroase acţiuni din sfera a ceea ce numim acum CSR – pe-atunci, în România nu prea auziserăm de aşa ceva. Cel mai tare m-au impresionat demersurile companiei de a asigura apă curată şi sigură pentru comunităţi sărace din zone (de pildă Africa, dar nu numai) unde penuria de apă este o realitate aspră.

Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece. Sustenabilitatea are o sumedenie de faţete pe care cei mai mulţi dintre noi nici nu le includem în această sferă. Cel mai adesea asociem sustenabilitatea cu managementul corect al risipei, cu reducerea emisiilor de gaze, energia din surse regenerabile şi programele de reîmpădurire – subiecte promovate de media, spune Mihaela Alexandru, sociolog şi managing partner al firmei de cercetare ToKnow, care a derulat studiul „Să construim un viitor sustenabil” împreună cu firma de cercetare AHA Moments. La polul opus, cei mai mulţi dintre cei care au participat la studiu nu văd o legătură prea strânsă între sustenabilitate şi reducerea numărului de călătorii cu maşina sau avionul, beneficiile acordate angajaţilor sau alegerea furnizorilor locali.

Acest catalog este despre companiile care schimbă ceva, care sunt verigi importante şi cărora trebuie să li se alăture tot mai mulţi alţii – noi, voi, autorităţi.