Dezvoltatorii imobiliari membri ai BREC - Bucharest Real Estate Club propun administraţiilor din Bucureşti o dezbatere publică asupra spaţiilor verzi, în contextul în care statisticile vehiculate pe acest subiect sunt adesea imprecise ori chiar contradictorii, iar progresele la nivelul Capitalei sunt încă modeste.

„Toată lumea îşi doreşte spaţii verzi reale, cu acces public şi îngrijite. Întârzierile şi amânările succesive ale termenelor pentru elaborarea Registrului Spaţiilor Verzi diluează responsabilitatea Primăriei Generale de a le îngriji corespunzător pe cele pe care le are în administrare şi accentuează lipsa de predictibilitate în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană în Capitală. În plus, pe lângă mari investiţii private blocate în proiecte de regenerare urbană, care prevăd concepte moderne de peisagistică, observăm şi proiecte de infrastructură blocate, fapt ce afectează întreaga populaţie a Bucureştiului.”, a declarat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC.

Cifrele oficiale de la nivel european indică faptul că, deşi timp de mulţi ani în spaţiul public s-a vehiculat ideea că Bucureştiul s-ar situa la coada clasamentului ţărilor de pe continent, acesta are un procent mediu de spaţiu verde, aflându-se exact la mijlocul listei, pe poziţia 19 din 38.

Statistica Agenţiei Europene pentru Mediu, care a calculat procentul însumat al Infrastructurii Verzi, al Spaţiului Verde Urban şi al Suprafeţelor Acoperite de Copaci în Mediul Urban pe baza datelor transmise prin Serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeţei terestre (CLMS), plasează capitala României la egalitate cu cele ale Poloniei, Letoniei şi Macedoniei de Nord, procentul Spaţiului Verde Urban, de 6%, fiind dublul mediei capitalelor europene, situat la 3%.

În ceea ce priveşte indicatorul ”Infrastructura Verde Totală”, Bucureştiul se află la egalitate cu Parisul (26%), fiind mai bine poziţionat decât alte capitale europene, precum Atena (17%), Nicosia (21%) ori La Valletta (17%). Şi la capitolul ”Suprafeţe Acoperite de Copaci în Mediul Urban”, Bucureştiul surclasează, cu 22%, capitalele Franţei şi Irlandei (ambele cu 20%), Portugaliei (17%), Danemarcei (cu 16%) sau Olandei (cu 13%), potrivit BREC.

Reglementările în vigoare prevăd imperativ ca fiecare locuitor din mediul urban să beneficieze de o suprafaţă de spaţiu verde de cel puţin 26 mp.

Pentru a se putea calcula dimensiunea aferentă fiecărui bucureştean, Legea nr. 24/2007 (privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor) stabileşte că autorităţile publice trebuie să realizeze registre locale ale spaţiilor verzi, cu rolul de a inventaria toate imobilele cărora le-a fost atribuită această destinaţie.

Potrivit BREC, autorităţile din Bucureşti nu au finalizat procedura de întocmire a registrului local al spaţiilor verzi amenajate pe raza administrativ-teritorială a municipiului.

În absenţa centralizării acestor date, devin imposibile atât calculul real al suprafeţelor de spaţiu verde cuvenit fiecărui locuitor al oraşului, cât şi stabilirea şi implementare măsurilor care se impun pentru asigurarea dezideratului de 26 mp.

Primăria Municipiului Bucureşti a anunţat că ar putea finaliza întocmirea unui registru al spaţiilor verzi abia la sfârşitul anului 2024, în pofida sentinţei Tribunalului Bucureşti, care a obligat Primarul General să elaboreze Registrului Spaţiilor Verzi pentru Municipiul Bucureşti. Decizia a fost atacată de către edilul Capitalei cu recurs.

Dezvoltatorii imobiliari consideră că, în urma dezbaterii publice, ar trebuie elaborată o Strategie locală a spaţiilor verzi, asumată în solidar de factorul politic, de mediul de afaceri şi de locuitorii Capitalei, fiecare categorie de participanţi contribuind, atât în faza de elaborare, cât şi de implementare, cu propriile resurse decizionale, de know-how, respectiv susţinere.  

Într-o analiză realizată de Agenţia Europeană de Mediu, actualizată la 7 februarie 2023, se subliniază rolul esenţial al spaţiilor verzi amenajate pe domeniul public, adică spaţii verzi reale, amenajate, inventariate şi întreţinute de autorităţile publice, cu acces public. Zonele verzi care sunt accesibile publicului formează o cotă relativ scăzută din totalul spaţiului verde aflat pe teritoriul oraşelor şi există numeroase obiective asumate de organizaţii internaţionale (ONU, OMS, UNICEF), orientate către creşterea procentului de spaţii verzi amenajate cu acces public.

”Această situaţie este valabilă şi în Bucureşti, evidentă doar la o simplă plimbare prin marile parcuri, unele insalubre şi lăsate în paragină de ani de zile. Devine evident că încercările succesive ale administraţiilor publice de a transfera responsabilitatea extinderii şi amenajării spaţiilor verzi deschise publicului către mediul privat nu doar că nu răspunde prevederilor legislative, dar nici nu poate fi o soluţie la problema esenţială, aceea a calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi publice deja existente”, se arată în comunicatul BREC.

Temele dezbaterii propuse de BREC:

1. Ocrotirea dreptului fundamental la sănătate şi recreere, recunoscut în beneficiul tuturor cetăţenilor României reclamă o inventariere corectă a spaţiilor verzi intravilane (imobile afectate, în mod evident, uzului si interesului public).
2. Existenţa şi menţinerea în opinia publică a confuziei cu privire la posibilitatea menţinerii spaţiilor verzi intravilane (terenuri afectate de uz şi de interes public) în patrimoniul persoanelor fizice şi al persoanelor juridice de drept privat. Această confuzie se constituie într-o gravă încălcare a dreptului constituţional de proprietate privată, manifestată printr-o expropriere de facto a imobilelor detinute de aceşti titulari, deşi legislaţia a consacrat caracterul public al terenurilor având destinaţia de spaţii verzi. Mai mult, promovarea acestei confuzii conduce la o degrevare a autorităţilor de la obligaţiile stabilite în sarcina lor. În fine, obligarea titularilor particulari de a contribui cu propriul patrimoniu la îndeplinirea unui serviciu public şi instituirea de limitări/interdicţii (prin includerea terenurilor deţinute de aceştia în categoria spaţiilor verzi) încalcă principii statuate atât de legislaţia naţională, cât şi de dreptul comunitar:
   1. Principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice;
   2. Principiul protecţiei încrederii legitime.
3. Încălcarea legislaţiei interne şi comunitare conduce la un abuz, prin obligarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat să participe, cu propriul patrimoniu, la îndeplinirea unor servicii de utilitate publică. Raportat la prevederile art. 18, alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, „terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.” Rezultă că spaţiile verzi (terenuri afectate uzului şi interesului public) pot face exclusiv obiectul unui drept de proprietate publică, nicidecum privată a unor particulari (persoane fizice sau juridice). În acest caz, constatăm că o astfel de expropriere, realizată fără plata unei juste şi prealabile despăgubiri, constituie o evidentă încălcare a principiilor de drept.
4. Cu titlu de comparaţie, putem analiza situaţia serviciilor publice de sănătate: autorităţile publice pot cuantifica gradul de acces al locuitorilor la aceste servicii prin inventarierea, de pildă, a numărului de paturi disponibile în cadrul spitalelor publice, fără a include paturile din cadrul unităţilor de sănătate private, având în vedere faptul că aceste dotări nu sunt afectate nici uzului, nici interesului public în sens general.
5. Includerea firească a spaţiilor verzi în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale va asigura permanenţa, întreţinerea şi dezvoltării acestora, la adăpostul dreptului de proprietate publică (inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil). Or, deşi Regulamentul General de Urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996 impune tuturor investitorilor amenajarea de spaţii verzi şi plantate pe cel putin 30% din suprafaţa terenului afectat de realizarea lucrărilor de construire, este evident că îndeplinirea acestei obligaţii nu poate fi privită ca o contribuţie adusă serviciului public de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi, la fel cum nu scuteşte administraţia publică de îndeplinirea propriilor obligaţii.