Studiul constată că mutaţiile genelor de stabilitate fac enzimele numite kinaze mai active, făcându-le inactive, ceea ce poate explica recurenţa mai agresivă a cancerului.

Peste 70 de medicamente folosite împotriva cancerului sunt inhibitori de kinază.

Acestea acţionează prin blocarea kinazelor, enzime care adaugă grupe de fosfat la moleculele din celulă şi prevenind activitatea chimică necesară pentru semnalizarea şi creşterea celulelor canceroase.

Inhibitorii kinazei pot fi foarte eficienţi, dar pe termen lung, unii pacienţi se confruntă cu recurenţa cancerului care este mai greu de tratat şi mai rezistent la medicamentul original.

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din New York, publicat săptămâna aceasta în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences şi preluat de Eureka Alert, explică de ce diferite tipuri de cancer încetează să mai răspundă la inhibitorii de kinază, iar cancerul  revine în forţă.

O cauză principală a rezistenţei la medicamente este apariţia mutaţiilor genetice.

Kinaza este un agent care  comută forma inactivă a unei enzime în forma activă, iar genele de stabilitate încorporate adânc în kinază stabilizează genomul. Genele permiteau sau împiedicau accesul la buzunarul hidrofob, care respinge apa.

Deoarece inhibitorii kinazei acţionează prin legătura cu buzunarul hidrofob, mutaţiile formate la genele de stabilitate blochează accesul unui medicament, reducându-i eficacitatea. Dar mutaţiile fac şi kinazele mai active.

„Când o kinază este comutată în stare activă, poate duce la procese precum divizarea celulelor, un semn distinctiv al cancerului”, a spus Alida Besch, doctorand la Departamentul de Chimie a NYU şi primul autor al studiului.

„Această activitate crescută este motivul pentru care emitem ipoteza în care cancerele revin şi mai puternice”.

În studiul lor, cercetătorii s-au concentrat pe receptorii factorului de creştere a fibroblastelor (FGFR), o familie de kinaze care suferă mutaţii frecvente în diferite tipuri de cancer, inclusiv cancerul pulmonar şi cel de sânge. Tratarea cancerelor legate de FGFR poate implica utilizarea inhibitorilor receptorului tirozin kinazei care se leagă de buzunarul hidrofob pentru a bloca receptorul, care poate trata eficient cancerul, dar poate genera şi mutaţii la genele de stabilitate care sunt rezistente la medicamente.

Folosind o abordare pe mai multe direcţii, inclusiv experimente şi simulări pe computer, cercetătorii au studiat kinazele FGFR care adăpostesc două mutaţii distincte la genele de stabilitate pentru a determina modul în care kinaza este mai activă de mutaţiile acestora.

Descoperirile ar putea informa modul în care medicii aleg tratamentul pentru cancer şi dacă  medicamentele  mai pot să fie eficiente în prevenirea recurenţei.

Cercetătorii analizează, de asemenea, modul în care aceste descoperiri ar putea fi utilizate în dezvoltarea de noi terapii împotriva cancerului.

O soluţie ar fi să găsească alte locuri în kinază, altele decât buzunarul hidrofob, la care medicamentele să fie eficiente.