Cercetarea a implicat peste 780 de participanţi online şi un grup mai mic de 24 de persoane supuse unei scanări cerebrale de înaltă rezoluţie (fMRI).

Participanţii au jucat un joc în care trimiteau cereri de prietenie în „cluburi” virtuale cu diferite grade de prietenie şi densitate de oameni. Rezultatele au arătat că oamenii trimit mai multe cereri în medii prietenoase şi mai rare, iar viteza cu care iau decizia depinde de aceste caracteristici.

Activitatea creierului a arătat că anumite zone, inclusiv insula anterioară şi nucleul implicat în procesarea serotoninei, urmăresc aceste statistici ale mediului social.

De exemplu, atunci când oportunităţile de socializare erau rare, aceste zone erau mai active, iar activitatea lor era corelată cu comportamentul real al participanţilor. În plus, zona responsabilă cu dopamina a fost implicată în modul în care oamenii decid să trimită o cerere de prietenie în medii prietenoase sau ostile.

Cercetătorii compară acest comportament cu modul în care animalele caută hrană: oamenii „forajează” pentru conexiuni sociale, luând în considerare cât de des apar oportunităţile şi cât de prietenoşi sunt ceilalţi.

Studiul sugerează că nevoia de conexiune socială este la fel de fundamentală ca nevoia de hrană şi creierul nostru tratează interacţiunile sociale ca pe o recompensă.