Ce înseamnă asta? Că Spania este o naţie de trăitori la bloc, 65% dintre cetăţeni fiind în această situaţie (alte ţări din Europa care se compară cu Spania sunt Estonia şi Letonia).

Şi cum au ajus spaniolii trăitori la bloc? Până în 1950 mai puţin de jumătate din spanioli aveau propria locuinţă, dar în următorii 50 de ani ponderea a crescut la 80%, cu sprijinul dictatorului Franscisco Franco, care a condus Spania din 1939 până în 1975. Războiul civil ce a precedat al doilea război mondial a dus la o criză a locuinţelor. Ostilităţile au dus şi la un flux masiv de locuitori din zona rurală spre oraşe.

Din dorinţa de a deveni popular, Franco a introdus o serie de legi dure privind închirierile, dar efectele au fost ample: proprietarii nu puteau obţine venituri, proprietăţile se degradau, iar calitatea spaţiilor de locuit şi oferta s-au redus. După 1950 Franco a schimbat politica, dorind o naţie de proprietari şi nu de proletari. O nouă legislaţie a dus la canalizarea economiilor populaţiei către construcţii urbane; în acelaşi timp, dorinţa lui Franco de a păstra cât mai mult teren agricol a "înălţat" clădirile. Cea mai răspândită formă de locuire au devenit ansamblurile de blocuri cu peste 1000 de apartamente, şi astfel s-au născut aglomerările urbane moderne din Spania. Şi multele ascensoare care le însoţesc.