Campionatul Mondial din America de Nord a fost cel mai mare de până acum la orice în afară de fotbal ca spectacol. Au fost mai mulţi bani ca oricând, mai mulţi spectatori, mai mulţi telespectatori. Fotbalul a ajus mai departe ca oricând ca expansiune geografică. Sportul rege a devenit o afacere totală. Dar parcă şi-a pierdut din magie.

FIFA a adoptat un ton triumfător în rapoartele sale financiare pentru 2022... şi pe bună dreptate. Puţin sub 5,8 miliarde de dolari în venituri au fost colectate într-un an care s-a încheiat cu o Cupă Mondială găzduită iarna de Qatar. „O realizare financiară de neegalat”, a fost concluzia trasă. Organismul care conduce fotbalul mondial nu mai reuşise niciodată până atunci să găsească sumele uriaşe pe care le-a obţinut în acele câteva săptămâni pe teritoriul qatarez. Totul a crescut brusc: venituri comerciale, venituri TV, venituri din bilete. Totalurile finale au fost considerabil mai mari decât rezultatele FIFA de la Cupele Mondiale din Rusia 2018 sau Brazilia 2014 şi aproape duble faţă de ceea ce a fost obţinut la turneul din Africa de Sud (3,36 miliarde de dolari) acum 16 ani. Dar la doar patru ani distanţă de Qatar, un alt rezultat financiar uimitor aşteaptă să fie calculat.

Dublu faţă de Qatar, este ceea ce preşedintele FIFA, Gianni Infantino, a prognozat iniţial pentru Cupa Mondială din 2026. Ultimele estimări ale organizaţiei pun suma mult mai sus, la 15 miliarde de dolari. Sau, cu alte cuvinte, CM din America de Nord este primul eveniment sportiv de 15 miliarde de dolari din istorie. Unul în care adevăratul campionul mondial este comercializarea a tot ce se putea comercializa. O Cupă Mondială organizată în comun în Statele Unite, Mexic şi Canada, sub patronajul preşedintelui american Donald Trump, a deschis o nouă frontieră pentru FIFA. O mie de titluri de presă ar fi putut fi scrie despre preţurile exorbitante ale biletelor, dar un turneu extins de 104 meciuri, încheiat cu finala dintre Spania şi Argentina, a permis creşterea comercială uriaşă şi drepturile de difuzare umflate. Jocurile Olimpice de vară au oferit mult timp cea mai apropiată comparaţie, dar ultima ediţie, care a avut loc în capitala Franţei, Paris, acum doi ani, a avut venituri de puţin peste 5 miliarde de dolari. În ceea ce priveşte fotbalul, cel mai recent Campionat European, jucat în aceeaşi vară în Germania, a generat 2,9 miliarde de dolari. Popularitatea în plină expansiune a fotbalului de club a creat platforma care a permis FIFA să profite la nivel de echipe naţionale – şi deja se întrevede o creştere suplimentară. Ciclul 2027-2030, care se încheie cu Cupa Mondială centenară şi va include meciuri  în Argentina, Paraguay şi Uruguay, pentru că turneul inaugural a fost la Montevideo, precum şi în principalele sale cogazde Maroc, Portugalia şi Spania, îşi propune să câştige cu 1 miliard de dolari mai mult decât perioada anterioară de patru ani ce tocmai s-a încheiat.

Creşterea veniturilor nu vine doar din drepturile TV, ci şi din bilete, ospitalitate, sponsorizări şi politici comerciale noi, precum preţurile dinamice şi platformele oficiale de revânzare a biletelor. Cererea uriaşă pentru un eveniment care are loc doar o dată la patru ani i-a permis FIFA să monetizeze aproape fiecare componentă a competiţiei, iar brandurile

„Este vorba de cerere şi ofertă”, spune profesorul Rob Wilson, decanul Facultăţii de Afaceri Fotbalistice din Campusul Universitar (UCFB) din Marea Britanie. „Oferta este relativ restricţionată, deoarece Cupa Mondială are loc doar o dată la patru ani, apoi este cererea care a crescut vertiginos în ultimii 20 de ani. Ajungi la acest punct de întâlnire în care oferta limitată întâlneşte cererea uriaşă, iar FIFA îşi construieşte lista de preţuri pe baza acestui lucru. Ei ştiu cât valorează.” Şi, în mod remarcabil, această sumă ajunge acum la 11 cifre. În ultimele săptămâni ale turneului final de anul acesta, FIFA a recoltat de pe un teren fertil. Canada şi Mexic au fost ţări gazde, dar evenimentul sportiv s-a desfăşurat predominant în Statele Unite (78 din cele
104 meciuri, inclusiv tot ce a avut loc după optimile de finală) şi acest lucru a fost şansa de aur de a încasa banii. Preţurile biletelor au fost nelimitate într-o piaţă în care oamenii sunt obişnuiţi să plătească sume premium pentru evenimente sportive, iar suporterii au venit în număr mare. În total, au fost aproape 7 milioane de spectatori pe stadioane, toţi dispuşi să suporte costul umflat al participării la spectacol. Anul trecut, FIFA a prognozat că cifrele sale privind biletele şi ospitalitatea pentru acest ciclu de patru ani se vor situa în jurul a 3,5 miliarde de dolari, de trei ori mai mult decât recordul anterior stabilit în Qatar în 2022. Un turneu extins, cu 48 de echipe de data aceasta, în urcare de la 32, şi 40 de meciuri suplimentare, a contribuit la o creştere rapidă, împreună cu dublarea numărului de bilete puse la dispoziţie. Un model controversat de preţuri dinamice şi o platformă de revânzare, unde FIFA ia două comisioane de 15% pentru fiecare vânzare au deschis, de asemenea, noi posibilităţi de câştig care nu existau în 2022. Veniturile finale din bilete de la această Cupă Mondială vor fi clare abia anul viitor, dar oricare ar fi acestea, FIFA nu poate spera să egaleze aceste sume în patru ani. Cel mai recent raport financiar al FIFA, publicat în 2025, a prognozat o reducere de 938 de milioane de dolari a veniturilor generate din bilete şi ospitalitate în perioada 2027-2030, acceptarea indirectă a faptului că ar putea trece ceva timp până când o altă Cupă Mondială va întrece ca bogăţie CM din America de Nord. O altă extindere, la 64 de echipe, s-ar putea să nu fie suficientă. O Cupă Mondială desfăşurată în mare parte în SUA a adus şi alte beneficii evidente. Evenimentul a fost un gigant comercial, piaţa atrăgând noi parteneriate şi milioanele de dolari ale acestora. „Rusia şi Qatarul au fost dificile din punct de vedere comercial”, spune o figură importantă, familiarizată cu operaţiunile comerciale ale FIFA, vorbind sub condiţia anonimatului pentru a-şi proteja relaţiile. „S-a ştiut dintotdeauna că Cupa Mondială din SUA urma să fie masivă. Aceasta urma să fie trofeul suprem pentru mulţi.” Pe lângă principalii parteneri comerciali ai FIFA, cum ar fi Adidas, Coca-Cola, Visa, Aramco şi Hyundai, care plătesc între 80 şi 100 de milioane de dolari pe an în contractele lor pe termen lung, această Cupă Mondială a avut o listă de sponsori, inclusiv Bank of America şi McDonald's, care au plătit până la 100 de milioane de dolari pentru asocierea lor. Apoi, au fost alţi 14 „susţinători”, inclusiv Home Depot şi American Airlines, pe următoarea treaptă inferioară, cu contracte care au valorat până la 40 de milioane de dolari. „Nu există nicio îndoială că există o mulţime de branduri americane cu tradiţie în fotbal pentru care CM a fost o achiziţie obligatorie”, spune Phil Carling, director general de fotbal la Octagon, o agenţie internaţională de sport şi divertisment. „Nu ar dori ca piaţa lor internă să fie reprezentată de sau să ofere un avantaj unui concurent. „De asemenea, au existat o mulţime de organizaţii şi branduri care în mod normal nu s-ar uita la fotbal, dar, pentru că turneul urma să aibă loc în America, chiar la cea de-a 250-a aniversare a ţării, trebuiau să se implice.” Un public american implicat a ajutat, fără îndoială, FIFA să-şi dezvolte strategia de marketing, dar îşi şi păstrează atractivitatea internaţională pentru branduri. AB InBev, cea mai mare companie producătoare de bere din lume, şi-a extins parteneriatul cu FIFA până în 2030 în ajunul acestui turneu, alăturându-se companiilor deja angajate pentru următoarea Cupă Mondială. FIFA consideră drepturile de marketing drept cea mai mare oportunitate de creştere în următorii ani, o perspectivă cu atât mai izbitoare cu cât veniturile comerciale aproape s-au cvadruplat de la ciclul 2007-2010. „Este vorba despre magnitudinea fotbalului ca fenomen global”, adaugă Carling. „Nu doar ca sport, ci şi ca fenomen cultural, care a crescut de la Qatar încoace. Este un megaeveniment global fără comparaţie. Nu cred că Jocurile Olimpice îl ajung din urmă. Nici Super Bowl-ul sau orice altceva. „Evenimentele care ating un public global la scară largă, în contextul entuziasmului şi pasiunii oamenilor, sunt extrem de rare. Nu există nimic care să ofere acest tip de amploare. Cu o Cupă Mondială, eşti integrat în conţinut. Asta este ceea ce determină valoarea.” Vizitatorii sunt esenţiali, iar FIFA a estimat că 6 miliarde de oameni au urmărit acest turneu. Este un număr necuantificabil care se bazează pe implicare şi pe producţia de ştiri din întreaga lume, dar cifrele mai ferme de audienţă TV, colectate independent, subliniază atât interesul persistent, cât şi cel tot mai larg pentru o Cupă Mondială masculină. Au fost trezite noi pieţe, inclusiv în Statele Unite, unde eliminarea echipei naţionale  din optimile de finală de către Belgia a fost urmărită de un număr record de 30 de milioane de telespectatori la postul naţional de televiziune Fox. La nord de graniţă, Bell Media a raportat o medie de 5,4 milioane de telespectatori pentru înfrângerea Canadei în faţa Marocului în aceeaşi etapă - considerată a fi cea mai mare audienţă pentru un meci al Canadei înregistrată vreodată.

Succesul comercial este susţinut de audienţe uriaşe la nivel mondial. FIFA estimează că aproximativ 6 miliarde de oameni au urmărit competiţia, în timp ce în numeroase ţări meciurile au atras audienţe record. Tocmai această capacitate de a depăşi publicul tradiţional al fotbalului face ca drepturile TV să rămână cea mai importantă sursă de venit pentru organizaţie. Foto: Hepta

Ţările europene, precum Portugalia şi Norvegia, au atras un public cât aproape jumătate din populaţie, în timp ce într-un comunicat de presă al FIFA, bazat pe date imediate, se arată că meciul de deschidere al Suediei din grupe împotriva Tunisiei a avut o cotă de 96% din audienţa TV la nivel naţional de la acele ore (deşi ora 4 dimineaţa la care meciul a început în această ţară ar putea explica acest aproape monopol al fotbalului).

„Este afacerea supremă din fotbal”, spune Pierre Maes, expert în vânzări de drepturi TV în Europa. „Ştim că Cupa Mondială este capabilă să atragă oameni care nu se vor uita la fotbal în restul celor patru ani. Atrage mai mult decât fani ai fotbalului şi de aceea vedem acest public uriaş.”

Acesta este motivul pentru care FIFA este capabilă să genereze venituri atât de mari din transmisiuni. Ciclul 2023-2026 a produs rezultate estimate la 5,2 miliarde de dolari, şi aceste drepturi rămân principala sursă de venituri a organizaţiei. FIFA intenţionează să facă o afacere şi mai impresionantă din Cupa Mondială din 2030, dar are limitări pe piaţa europeană, în mod tradiţional cea mai mare. O decizie a Comisiei Europene, obiectul unui atac în justiţie în 2011 din partea FIFA în cele din urmă respins, a decis că Cupa Mondială trebuie să fie disponibilă tuturor telespectatorilor şi să nu fie blocată în spatele unui sistem de plată. Aceasta a lăsat canalele care transmit gratuit, cum ar fi BBC, să deţină drepturile într-un domeniu restrâns şi necompetitiv. „Nu a fost bine pentru FIFA, deoarece limitează modul în care îşi pot vinde produsul”, spune Maes. „Nu poţi să-ţi vinzi produsul celor mai puternici şi bogaţi jucători. Am văzut posturi de televiziune gratuite devenind din ce în ce mai sărace, iar aceştia sunt partenerii FIFA. O altă problemă pentru FIFA a fost licitaţia comună pe care o vedem. Aşadar, în Marea Britanie, este vorba de BBC şi ITV. În Germania, este vorba de ARD şi ZDF. Dacă posturile de televiziune gratuite discută împreună şi fac o ofertă (comună), nu te poţi juca cu concurenţa şi creşte preţul enorm.” Ca produs TV, va continua să crească, dar problema FIFA este că trebuie să vândă o mare parte din drepturile lor oamenilor săraci din încăpere. Asta face lucrurile dificile, a explicat Maes. Acesta este motivul pentru care importanţa drepturilor TV vândute în Europa este în scădere. În ciclul 2007-2010, acestea au reprezentat 50% din veniturile din difuzare, dar acest procent a scăzut la 31%. FIFA, inevitabil, va vedea oportunităţi mai mari în alte părţi. Veniturile din drepturile de difuzare pentru regiunea MENA — Orientul Mijlociu şi Africa de Nord — au crescut cu 70% între 2014 şi 2022 (un moment în care Cupa Mondială găzduită de Qatar a ajuns pe acel teritoriu), existând şi o şansă de a creşte veniturile din televiziune pe piaţa nord-americană. Fox Corporation a plătit doar 485 de milioane de dolari pentru a difuza această Cupă Mondială în Statele Unite, o prelungire a unui acord iniţial care acoperea turneul din 2022. New York Times a relatat că acest acord a lăsat în cele din urmă FIFA fără bani, drepturile americane fiind în valoare de „1-1,5 miliarde de dolari” dacă ar fi fost scoase la licitaţie anul acesta. FIFA a întâmpinat, de asemenea, dificultăţi în vânzarea drepturilor de difuzare în China şi India pentru această Cupă Mondială, un acord pe opt ani încheiat cu Zee pentru această din urmă ţară fiind semnat cu doar 10 zile înainte de începerea jocurilor. Federaţia şi-a prezentat ambiţiile de a vedea veniturile din transmisiuni crescând la peste 6 miliarde de dolari între 2027 şi 2030, iar pariul asumat pe extindere este că a avea mai multe meciuri la Cupa Mondială va contribui la această creştere. FIFA a lăsat deschisă uşa pentru şi mai mult fotbal în ediţia CM din 2030, Infantino spunând că un număr de 64 de echipe nu poate fi încă ignorat. „Un eveniment care se joacă o dată la patru ani are un farmec, dar aş spune, de asemenea, că a avea 48 de echipe, în loc de 32, poate duce la plictiseală”, a spus Maes, vorbind înainte de turneul de anul acesta. „Pe termen lung, ştim că nu este o decizie bună, deoarece diluează atractivitatea şi interesul pentru fiecare meci. Vor fi meciuri care nu vor interesa pe nimeni din ţările care nu joacă. Dar pe termen scurt, permite FIFA să meargă la televiziuni şi să le spună că pot avea mai multe meciuri, mai multe venituri prin publicitate.” În teorie, toată lumea câştigă. FIFA a crescut, fără îndoială, un monstru sub forma Cupei Mondiale.   

Vânturile favorabile create de importanţa culturală tot mai mare a fotbalului şi de fotbaliştii veneraţi de fani au contribuit la crearea unei furtuni perfecte de atractivitate. „Au norocul în sânge”, spune un personaj experimentat care a lucrat cu FIFA în perioada premergătoare ultimului turneu. „Este mareea care ridică toate bărcile, nu-i aşa? Popularitatea generală a fotbalului are mai puţin de-a face cu FIFA şi mai mult cu cluburile şi competiţiile UEFA.” Rămâne întrebarea dacă totul poate fi menţinut. Poate FIFA să reproducă veniturile uriaşe care au fost generate în urma unei Cupe Mondiale organizate în America de Nord atunci când va avea de-a face cu ţări mai puţin avansate economic în 2030? Spania, Portugalia şi Marocul nu vor oferi aceleaşi oportunităţi comerciale la nivel local şi nici o scenă pentru care preţurile biletelor să fie la fel de mari. Promovarea Cupei Mondiale ca pe o celebrare centenară va ajuta, dar ar putea necesita o extindere suplimentară, de la 104 meciuri la 128, pentru a compensa deficitul de bilete. „O mare parte din succesul Cupe Mondiale din 2026 a constat în alegerea gazdelor”, spune profesorul Wilson. „Cea mai mare competiţie sportivă din lume se desfăşoară pe cea mai matură piaţă comercializabilă din lume. Am putea vedea o mulţime de investiţii suverane concurând pentru Arabia Saudită în 2034 şi cu acesta pe hârtie turneul devine mai profitabil, dar FIFA a obţinut veniturile record în SUA.” FIFA îi are deja pe unii dintre principalii săi parteneri pe poziţii pentru 2030, inclusiv Adidas şi Hyundai, şi în următorii patru ani va încerca să construiască o listă de sponsori despre care speră că va include şi acorduri pentru Cupa Mondială Feminină de anul viitor şi Cupa Mondială a Cluburilor din 2029. Drepturile de marketing pentru 2027-2030, consideră FIFA, au capacitatea de a creşte cu 1 miliard de lire sterline. „Faptul că nu se află în America de Nord (în 2030) va fi un factor”, spune Carling. „Aş crede că s-au generat 500 de milioane de lire sterline de la sponsorii locali în 2026 - Home Depot şi aşa mai departe. Nu cred că vor putea reproduce acest lucru în Maroc, Spania şi Portugalia. Acestea fiind spuse, cred că vor exista companii care vor căuta să construiască o moştenire din fotbal şi vor reveni în 2030.”

Deşi FIFA îşi propune venituri şi mai mari până în 2030, analiştii avertizează că rezultatele excepţionale din 2026 au fost posibile în mare măsură datorită pieţei americane, unde puterea de cumpărare, sponsorii locali şi preţurile ridicate ale biletelor au creat condiţii unice. Viitoarea Cupă Mondială din Spania, Portugalia şi Maroc va avea provocarea de a reproduce aceste performanţe financiare într-un context economic diferit. Foto: Hepta