Te uiţi la anunţurile de joburi, mai faci un calcul rapid în cap şi inevitabil apare întrebarea: „Se poate trăi decent din salariul acesta?” Pentru tine, pragul de 1.000 de euro pe lună nu este un moft, ci este considerat un minim rezonabil.

De ce tocmai 1.000 de euro? Pentru că toate costă – chirie, facturi, mâncare, poate o vacanţă din când în când şi sentimentul că te descurci pe cont propriu. Generaţia Z intră pe piaţa muncii într-un context profund diferit de cel al generaţiilor anterioare, cu o inflaţie ridicată şi costuri de trai mult mai mari decât aveau, de pildă, părinţii lor atunci când şi-au început carierele.

„Cred că un salariu de 6.000 de lei net ar fi decent pentru început, dar, având în vedere că suntem în Cluj, aş mai plusa cu 15–20%, deci aş merge spre 7.000 de lei. Pe un astfel de salariu mi-aş dori să mă angajez”, spune Claudiu Simulescu, student la master la FSEGA, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent, el este freelancer şi se ocupă de managerierea conturilor de social media pentru anumiţi clienţi.

Dorinţa de a porni cu un salariu decent, care să nu fie sub 5.000 de lei, este una comună în rândul tinerilor din noua generaţie.

În realitatea de astăzi, salariul nu mai e doar o cifră pe contract sau o validare a competenţelor.

El devine, de fapt, şi un instrument de bază pentru independenţă, echilibru şi un pic de linişte mentală.

Tinerii de astăzi nu vor un salariu care să le acopere doar traiul de la o zi la alta, ci unul care să îi motiveze să fie mai buni, să îşi achite toate cele necesare şi să le permită să se bucure de diverse experienţe.

„Având în vedere că am făcut un internship unde nu am fost plătit, orice sumă e binevenită. Dar, realist, cred că aş avea nevoie de 5.000 de lei, bani care să îmi acopere chiria, mâncarea, poate şi o distracţie”, spune şi Darius Anghel, student la Cibernetică la ASE.

Pentru Teodor Duşa, de asemenea student la ASE, la Facultatea de Finanţe, un „salariu mai mare” se situează în jurul sumei de peste 8.000 de lei net. Totuşi, neavând experienţă în domeniul finanţelor pe care acum îl studiază, el nu ţinteşte din start către o asemenea sumă.

„Cred că un salariu minim pentru a putea trăi în Bucureşti, nu doar să supravieţuiesc, ar fi de la 5.000 de lei în sus”, spune tânărul. El urmează acum o a doua facultate, după ce a studiat Film şi Producţie TV în Anglia, iar în paralel este freelancer în domeniul producţiei video pentru reclame şi evenimente.

Pentru tinerii Gen Z contează foarte mult ca salariul pe care îl au să îi facă să se simtă apreciaţi şi, în acelaşi timp, să le ofere acea siguranţă, care, pentru mulţi dintre ei, se traduce în acoperirea nevoilor de bază şi a micilor plăceri.

„Cred că salariul de 5.000 de lei net ar fi pentru mine mulţumitor, în ideea în care aş simţi că sunt apreciat, deşi nu pot să am pretenţii foarte mari în contextul în care nu am vechime într-o firmă sau foarte multă experienţă”, spune Cristian Martânov, student la master la Antreprenoriat, în cadrul ASE şi investitor.

Primul job poate apărea încă din facultate, iar pentru mulţi tineri, deşi salariul este important, foarte mult cântăreşte şi experienţa pe care o pot acumula.

Fiind încă studenţi, unii dintre ei stau la cămin, iar faptul că nu au de plătit o chirie i-ar putea face să accepte şi un salariu puţin sub 5.000 de lei.

„În momentul de faţă, nu cred că putem discuta nicăieri despre un salariu mai mic de 4.000 de lei, având în vedere că trăim în Bucureşti. Totuşi, cu acest salariu, ca student, cred că îţi permiţi să stai în cămin, nicidecum în chirie”, spune Claudia Miu, studentă la ASE.

De aceeaşi părere este şi Ştefan Enache, student la Politehnica şi preşedinte al Asociaţiei Studenţeşti BEST. „Dacă stau în cămin, un salariu de circa 4.000 de lei ar fi în regulă. Însă, dacă vorbim despre o chirie, deja cred că aş avea nevoie de un minim de 6.000 de lei net”, afirmă el.

Pragul de 1.000 de euro nu este neapărat despre pretenţii mari pe care noua generaţie le are, ci despre cum arată viaţa reală la început de drum, raportată la costurile de trai din prezent. Iar când o chirie în marile oraşe din ţară îţi consumă undeva la jumătate din venitul lunar, e greu să nu ţinteşti către un salariu de măcar 5.000 de lei.