Timp de decenii puterea financiară a SUA, dată şi de supremaţia do­larului, a făcut ca pieţele financia­re americane, Wall Streetul, să dea tonul pentru restul lumii. Cu rădăcini adânci pe pieţele de bani americane, fonduri de investiţii uriaşe precum BlackRock, BlackStone şi Vanguard şi-au construit partici­paţii la toate companiile importante din toată lumea. Cu bani de acasă, companiile mari americane s-au extins şi au acaparat şi piaţa serviciilor din Europa.

Însă în ultimele luni ceva s-a schimbat. Companiile mari americane se înghesuia acum să se împrumute în euro din Europa. Manageri de active de top precum Goldman Sachs şi JPMorgan îşi ajută clienţii să-şi mute din bani în Europa. Nomura, o uriaşă companie de servicii financiare din Japonia, a reapărut, după mulţi ani, pe piaţa europeană a dato­riilor. În Europa do­bân­zile sunt mai mici decât în SUA, credi­tele sunt mai ieftine, iar pieţele mai stabile.

Este oportunitatea mone­dei euro de „a deveni din nou mă­reaţă“, spun unii observatori. Însă cererea mare de euro face ca moneda unică europeană să fie mai scumpă. Pentru exportatorii Europei, aceas­ta poate fi o problemă, iar dacă exportatorii au probleme, şi creşterea economică are de suferit – ceea ce s-ar putea reflecta şi în cursul euro.

Incertitudinile create de politicile pentru co­merţul extern şi de reformele fiscale ale ad­mi­nistraţiei preşedintelui SUA Donald Trump au făcut ca yieldurile obligaţiunilor de stat ale SUA să crească în ultimele luni. Aceasta înseamnă că SUA, o e­conomie puternic îndatora­tă, se finanţează de pe pieţe mai scump. În acelaşi timp, politicile lui Trump tind să creeze inflaţie şi de aceea Rezerva Federală americană ţine dobânzile de politică monetară sus. O permite şi rezistenţa la dobânzi mari a economiei. Dolarul se depreciază faţă de euro.

În acest context, companii mari din SUA accesează din ce în ce mai mult pieţele euro­pene ale datoriilor, atrase de costurile de îm­pru­mut mai mici. Cele mai multe au operaţiuni în Europa şi realizează venituri aici. De ase­menea, companiile profită de oportunitatea de a-şi diversifica sursele de finanţare pentru a se feri de turbulenţele de pe pieţe create de taxele vamale ale lui Trump, scrie Bloomberg. Referinţa dobânzilor de politică monetară ale BCE este de 2,25%.

Sunt voci care spun că din cauza persis­tenţei riscurilor asociate cu războiul comercial banca centrală a zonei euro s-ar putea trezi în situaţia de a duce dobânda şi mai jos, la puţin sub 2%. În SUA, Fed se menţine pe poziţii cu dobânda în intervalul 4,25%-4,5%, deşi Trump îi cere să o micşoreze. Astfel s-a ajuns ca împru­muturile în euro să fie semnificativ mai ieftine decât cele în dolari pentru companiile americane.

Pentru unele afaceri are sens să se împru­mute în Europa atâta timp cât euro nu se apre­ciază prea mult faţă de dolar. Alphabet, părin­tele Google, a atras finanţare de 6,75 miliarde euro la o zi după ce a strâns 5 miliarde dolari în SUA. Companiile şi investitorii americani au fost încurajaţi să se reorienteze către Europa şi de căderile din aprilie de pe bursele de capital din SUA. Unii investitori au căutat atunci refugiu în active percepute ca sigure, cum ar fi aurul şi acţiunile şi obligaţiunile europene subevaluate.

Executivi de la JPMorgan Asset Management au spus că au observat un interes mai mare din partea clienţilor pentru Europa, inclusiv pentru investiţii în active private, în ţări precum Germania, unde guvenul a anunţat cheltuieli masive în economie şi pentru reînarmare, notează Reuters. Bernard Mensah, unul dintre executivii de top ai Bank of America, a explicat că Europa este o regiune incredibil de bogată şi cu toate acestea până acum o bună parte din capitalul ei a fost exportat în SUA în loc să fie reinvestit eficient în interiorul UE.

Dolarul s-a depreciat cu aproximatix 10% faţă de euro de la începutul anului. Pentru companiile europene care exportă în SUA, aceasta este o problemă deoarece le face exporturile mai scumpe, mai necompetitive. Ar fi o presiune în plus pe lângă cele create de taxele vamale ale preşedintelui Trump. Aprecierea euro faţă de dolar este o tendinţă care durează deja de câteva luni. Avertismente asupra efectelor toxice există şi ele de mai mult timp. Însă euro puternic pare să fi intrat de curând în atenţia BCE.

Preşedinta băncii, Christine Lagarde, a declarat că aprecierea este contraintuitivă, dar justificată, şi o atribuie reducerii încrederii în politicile din SUA în contextul incertitudinilor privind direcţia economiei americane. În opoziţie cu ce se întâmplă cu SUA şi dolarul, Lagarde a evidenţiat, într-un interviu pentru La Tribune Dimanche, stabilitatea Europei, atât economică cât şi instituţională, ca motor principal al întăririi „neaşteptate“ a euro. „Incertitudinea este o constantă în SUA“, a spus ea.

Analiştii de la Commerzbank au remarcat că este destul de neobişnuit pentru un preşedinte al BCE să comenteze despre cursul de schimb. Ei apreciază şi că interviul lui Lagarde arată că aceasta este încântată de noua sa putere. Şi pentru motive bune, spun analiştii: politicienii preferă adesea o monedă slabă, mai ales în vremuri dificile. Pe de altă parte, un euro puternic reprezintă o contrapondere la politica monetară expansionistă a BCE. Totuşi, comentariile lui Lagarde pot fi interpretate de pieţe ca o invitaţie de a duce euro şi mai sus.