Udrea şi-a motivat posibila intrare în cursa prezidenţialelor prin faptul că lansarea neaşteptată a Monicăi Macovei în aceeaşi cursă sabotează şansele lui Diaconescu, întrucât şi Macovei, şi Diaconescu se luptă în fond pentru acelaşi electorat (ceea ce e adevărat), însă apariţia lui Macovei nu face decât să pună în evidenţă slăbiciunile deja existente ale poziţiei lui Diaconescu.

Deşi comentatorii s-au străduit să arate că o candidatură Udrea îl avantajează sau dezavantajează numai pe Victor Ponta sau numai pe Klaus Iohannis, în realitate ea nu va strica niciunuia dintre ei, întrucât ambii au interes să se poziţioneze în contrast cu un candidat ostentativ "băsist" (ceea ce Diaconescu nu este).

În tabăra puterii, ca să separe şi mai mult apele politice în funcţie de unicul criteriu al adeziunii/opoziţiei faţă de "băsism", favorabil şanselor sale electorale, premierul Ponta a denunţat pactul de coabitare cu preşedintele, după ce acesta a admis că l-a "păcălit" la momentul semnării. Evenimentul a deschis calea mărginirii tot mai clare a strategiei PSD-PLR de campanie pentru alegerile prezidenţiale la reproşuri de "băsism" aruncate tuturor contracandidaţilor lui Victor Ponta.

Cum cel mai nou confirmat oficial dintre aceştia şi cu şansele cele mai mari în sondaje este Klaus Iohannis, atacurile liderilor PSD şi ale partidului lui Tăriceanu s-au concentrat pe demonstrarea "băsismului" lui Iohannis, nu doar prin acuzaţii că s-ar fi întâlnit în secret cu preşedintele, ci şi prin exploatarea faptului că numeroşi fruntaşi ai ACL au făcut parte din guvernările PDL. Strategia unidirecţională a PSD-PLR are însă limite evidente, ţinând cont că atât PNL, cât şi PDL au convenit cu PSD să susţină organizarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru reducerea CAS de la 1 octombrie, adică exact măsura pentru care guvernul Ponta s-a încontrat cu preşedintele Băsescu.