Doua dintre cele mai importante banci romanesti, Raiffeisen Bank si HVB Bank, au anuntat saptamana trecuta ca o parte dintre creditele lor - cu precadere  imprumuturile pe termen lung - vor fi, de acum, mai usor de obtinut. Din partea unui alt jucator, aflat cu cateva zeci de locuri mai jos in topul bancar (dupa active), Volksbank, vine o alta veste buna.

Dobanzile pentru creditele in lei pentru locuinte si auto scad pana la 7,75% pe an, iar cele in valuta vor cobori la 6,75% pe an. Cel putin in privinta creditelor in lei, bancherii austrieci vin acum cu cel mai mic nivel de dobanda, in conditiile in care cele mai multe banci sar de 10%. De unde pana unde insa aceste conditii, care mai de care mai stralucitoare?

Explicatiile sunt doua: normele restrictive impuse de banca centrala si concurenta pe care fiecare dintre bancheri o simte din ce in ce mai acut in coasta. "Daca banca centrala vine cu masuri prin care incearca sa ma restrictioneze, n-am altceva de facut decat sa vin imediat cu solutii pentru a-mi continua activitatea", a explicat la Club BUSINESS Magazin Rozaura Stanescu, director dezvoltare produse la BRD-Groupe Société Générale.

Si cum pot arata astfel de solutii? Practic, spune un alt bancher - care a preferat sa-si pastreze anonimatul - tot ce putea fi relaxat din conditiile proprii ale bancii a fost relaxat. "Acum, cand ne intra un client in banca, preferam sa plecam de la ideea ca este eligibil pentru un credit, nu riscant", explica acelasi bancher. "Nu inseamna ca neglijam riscul pe care-l poarta orice client, dar plecam mai degraba de la premisa de nevinovatie", completeaza directorul de la BRD-Groupe Société Générale.

Exista insa si reactii mult mai directe si mai evidente. Una dintre restrictiile impuse de Banca Nationala a Romaniei, de exemplu, se refera la plafonul maxim de indatorare - el nu poate depasi, per total, 40% din veniturile unui solicitant de credit. Practic, toate ratele pe care trebuie sa le plateasca un client, indiferent daca e vorba de un credit pentru casa, bunuri de larg consum sau alte tipuri de credite nu trebuie sa depaseasca 40% din venitul sau net.

Ce-au facut bancile? Au cautat o portita, iar portita s-a numit, in acest caz, extinderea perioadei de creditare. In acest fel, rata lunara datorata bancii scade proportional cu perioada de creditare, deci ratele se micsoreaza, iar clientul creditului se poate astfel incadra mai usor in asa-numitul plafon maxim de indatorare. Raiffeisen, spre exemplu, a crescut saptamana trecuta perioada de creditare de la 15 la 20 de ani pentru Flexicredit Plus, imprumutul sau pentru nevoi nenominalizate garantate cu ipoteca.

Concomitent, austriecii de la Raiffeisen au coborat dobanda la 12,9% pe an si au eliminat limita de suma. Au umblat un pic si la creditele ipotecare in lei, care se acorda cu o dobanda de 11,5% pe an, fata de 13,5% pana acum. Perioada de creditare a urcat, si in acest caz, cu cinci ani - de la 20 de ani la 25.

Dar miscarile de acest fel "nu sunt neaparat doar o reactie la conditiile restrictive impuse de banca centrala", este de parere analistul-sef de la Raiffeisen, Ionut Dumitru. El crede ca, mai degraba, astfel de ajustari vin ca urmare a cresterii concurentei dintre banci. "Bancile mici, care vor acum sa castige cote importante de piata", spune Dumitru, "sunt foarte agresive in ultima perioada". El da ca exemplu bancile care au mers cu dobanzile la creditele in lei chiar si sub 10%, nivel pe care analistul de la Raiffeisen nu-l vede ca potrivit intr-o economie ca a Romaniei, unde inflatia este inca mare si mediul economic nu e consolidat inca.

Despre extinderea perioadelor de creditare, cel putin a celor destinate locuintelor, Dumitru spune ca, "in conditiile in care preturile au crescut foarte mult, accesul nu e foarte facil". Dar prin extinderea perioadei de creditare, mai multi oameni cu venituri medii pot avea acces la un astfel de credit.

Astfel ca, cel putin in cazul creditelor destinate locuintelor, mai sunt putine banci ce nu au crescut perioadele de creditare cel putin pana la 20-25 de ani. Si asta in conditiile in care, doar in urma cu doi-trei ani, nici o banca nu se incumeta sa acorde un astfel de imprumut pe mai mult de zece ani. De schimbat, s-au schimbat insa mult mai multe. Veniturile pe care bancherii sunt acum dispusi sa le ia in calcul atunci cand evalueaza bonitatea unui client includ aproape orice, iar garantiile acceptate pentru un credit s-au diversificat mult.

HVB Bank, spre exemplu, a anuntat, tot saptamana trecuta, usurarea conditiilor administrative de obtinere a unui credit. Astfel, pentru obtinerea unui imprumut, varsta minima este acum de 20 de ani, venitul net lunar minim are un nivel mai mic si este raportat la veniturile familiei, nu doar la cele ale solicitantului unui credit. Vechimea minima in munca este de un an, in loc de doi, cat prevedeau conditiile anterioare de eligibilitate.

Si in privinta garantiilor solicitate de banca pentru un credit, lucrurile s-au mai indulcit, explica Rozaura Stanescu de la BRD. In cazul unui credit ipotecar, banca centrala impune ca garantiile sa acopere in proportie de 133% valoarea creditului. Garantiile se pot consitui fie din casa sau terenul cumparate pe credit, sau din alta locuinta in proprietatea clientului, sau din alte garantii colaterale.

"In general, lumea vine (si garanteaza - n.r.) cu casa", explica Stanescu, "pe care noi incercam sa o evaluam nu cat mai jos, ci cat mai sus (ca valoare - n.r.)." Pentru o banca, creditul imobiliar este unul dintre imprumuturile care ii "plac" cel mai mult. Motivul e simplu - "aduce clientul in curtea bancii timp de 20-30 de ani". Finantarile pe termen lung presupun insa si un risc mai mare. "Vorbim despre un produs - casa - a carei valoare n-o poate anticipa nimeni peste 30 de ani", explica Stanescu.

Mai exista insa si o alta problema, adauga Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari. "Cel putin in lei, bancile nu au surse de finantare pe termene lungi", in conditiile in care depozitele atrase de la populatie sunt in genere pe 4-6 luni. In privinta fondurilor in valuta, lucrurile stau ceva mai bine, pentru ca multe dintre bancile romanesti pot lua credite de la bancile mama pentru a acoperi aceste creditari pe termene foarte lungi.

"Exista", crede Cabat, "o necorelare serioasa intre activele si pasivele bancilor pe valute si pe perioade" - lucru care induce un risc crescut in sistemul bancar. Dar creditarea in valuta a fost, cel putin pentru o perioada lunga, incetinita si chiar stopata, tot prin interventia bancii centrale. La fel de adevarat, bancherii s-au repliat destul de repede si in acest caz, majorandu-si capitalul social pentru a indeplini conditiile BNR si reluand, chiar daca nu in acelasi ritm, creditarea in euro.

In materie de valute de creditare, o oferta total atipica pietei romanesti a venit la finele anului trecut din partea ungurilor de la OTP. Ei au lansat atunci imprumuturile in franci elvetieni sau in forinti, anuntand si faptul ca iau in considerare si alte tipuri de venituri decat cele salariale (pensii, venituri din activitati independente, drepturi de autor, comisioane sau chirii).

Combatantii isi adapteaza asadar armele in functie de doua repere: concurenta si banca centrala. Si cum nici unul dintre repere nu ramane fix, cu siguranta ca miscari asemanatoare celor de la inceputul acestui an vor mai urma. Cu atat mai mult cu cat, chiar si in pofida masurilor luate de BNR, romanii au continuat sa consume pe credit, dand peste cap cam tot ce se cheama echilibru macroeconomic. Deficitele au luat-o razna, inflatia a derapat de la tinta oficiala iar bancile si-au reluat, timid - dar sigur si cu convingere - creditarea in valuta.