Economia nu trebuie să fie terenul de joacă electorală sub nicio formă. Panica nu este justificată, România are rezilienţă economică şi financiară pe termen scurt. Pe termen mediu însă, instabilitatea politică trebuie să înceteze, deoarece impactul la nivel economic şi social este dăunător.

Finalul Guvernului Ciolacu şi al Coaliţiei care a condus România înseamnă o nouă etapă de incertitudine. Instabilitatea politică îşi va manifesta plenar efectele în viaţa politică, economică şi social în următoarea perioadă, din cauza fărâmiţării politice şi a susţinerii fragile a noului Guvern în Parlament.

Trecând peste crize multiple – sanitară, energetică, economică şi pe fondul unui război la graniţă cu costuri ridicate de contagiune negativă, Guvernele Coaliţiei au menţinut stabilitatea macroeconomică, socială şi politică. Nu se poate afirma că au existat evenimente de criză majoră până la momentul anulării alegerilor prezidenţiale de la sfârşitul anului 2024. Instabilitatea politică generată atunci s-a reversat negativ până în prezent, cu efecte consistente la nivelul alegerilor prezidenţiale din mai dar şi la nivel economic şi social. Anul superelectoral a avut efecte şi la nivel bugetar, cu toate că mare parte din creşterea deficitului provine din investiţiile semnificativ mai mari.

În această analiză, încerc să ofer răspunsuri la două întrebări. De unde a plecat Guvernarea Coaliţiei din ultimii ani şi unde lasă România, din perspectiva situaţiei financiare, la nivel micro şi macroeconomic? Cum se prezintă vistieria ţării la plecarea Guvernului Ciolacu?

De unde au plecat? Noiembrie 2021: se formează un nou Guvern, o nouă Coaliţie. România se confrunta cu crize multiple. Încă nu se stinseseră efectele nocive ale pandemiei. Criza sanitară încă se manifesta, semnele unei crize economice apăruseră deja. România se împrumuta masiv şi venea după un deficit bugetar de 9,2% din PIB, îndatorare excesivă în condiţiile deteriorării plasei de siguranţă socială şi a sprijinului pentru economie la niveluri infime, aşa cum arătau rapoartele FMI. România se recupera dificil după recesiune persistentă (4 trimestre consecutive de scădere), mai ales pe seama efectului de bază (Tabel 1) şi pe baza revenirii consumului privat (asociat ”relaxării” regulilor din timpul pandemiei) (Tabel 2).

La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, provocând deopotrivă o criză geopolitică, una economică (directă, prin efect de contagiune negativ asupra costurilor de finanţare ale României şi a altor ţări aflate în proximitatea războiului şi indirectă, prin încetinirea economiilor europene din cauza sancţiunilor impuse) şi una energetică, cu efect în creşterea preţurilor. În România, liberalizarea preţurilor la energie şi gaze a accentuat efectul speculativ asupra preţurilor, acestea crescând de 4-5 ori şi afectând, astfel, peste 40% dintre gospodării şi 90% dintre IMM-uri, cu riscul ca acestea să intre în faliment pe termen scurt. Chiar dacă Guvernul a intervenit prin mecanismele de plafonare/ reglementare/ compensare la energie şi gaze, efectul inflationist s-a manifestat, inflaţia explodând de la 7,8% în noiembrie 2021 până la un maximum de 16,8% în noiembrie 2022. Transmiterea undei de şoc s-a dus în preţurile alimentelor, Guvernul fiind nevoit să plafoneze adaosul comercial la 21 alimente de bază, pentru a proteja puterea de cumpărare a populaţiei vulnerabile. Printr-o bună cooperare cu BNR, s-a reuşit aducerea inflaţiei la o cifră în scurt timp, iar în prezent la 4,9%.
În ultimii doi ani (nov 2019 – nov 2021) atât ponderea datoriei guvernamentale în PIB explodase de la 35% în nov 2021 la 48,7% (+13,7 pp din PIB) – fiind a doua cea mai mare creştere a datoriei după cea din timpul crizei financiare (dec 2008 / feb 2012) dar şi cheltuielile cu dobânzile (de la 18 miliarde lei în anul 2021 la 29 miliarde lei în anul 2022, plus 61%!).

Ce lasă în urmă guvernul Ciolacu, din perspectiva situaţiei economico-financiare, la nivel micro şi macroeconomic?

a) Din punctul de vedere macroeconomic:

• În perioada 2021-2024, economia României nu a intrat în recesiune, nici măcar în recesiune tehnică. PIB-ul României a crescut de la 242 miliarde euro în anul 2021 la 354 miliarde euro în anul 2024. Înseamnă un plus de 46%.

• România şi-a continuat viteza de convergenţă faţă de media UE27, egalând Polonia, fiind peste Ungaria, Slovacia, Croaţia, Grecia, Letonia şi Bulgaria. În anul 2024, România a ajuns la 79% din media UE, în cee ace priveşte convergenţa reală – PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare.

• Guvernul a preluat guvernarea cu un buffer (o rezervă financiară pentru vremuri grele) în Trezorerie de 4,6 miliarde euro şi lasă un buffer dublu (10,6 miliarde euro), după ce în toamnă a fost şi de 3 ori mai mare. Dacă nu era această rezervă, România intra în criză de lichiditate în decembrie 2024 sau în această perioadă.

• A preluat guvernarea în condiţiile în care rezervele valutare internaţionale la BNR (aur şi valute) erau de 45 miliarde euro iar în prezent, prin buna cooperare cu BNR, acestea sunt la 72 miliarde euro (+60%). Nu erau aceste rezerve, cursul de schimb ajungea la 5,5-6 lei la un euro din decembrie 2024 sau în această perioadă de instabilitate politică accentuată.

• Prin buna cooperare cu BNR, cursul de schimb leu / euro s-a menţinut stabil. Leul a fost cea mai stabilă monedă din regiune.

• A preluat guvernarea la o datorie externă în PIB de 54,9% din PIB şi o lasă la 57,5% din PIB. Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare la BNR a crescut de la 82,3% la 100,3% în prezent (compatibil cu recomandarea FMI pv adecvarea rezervelor). Nu exista adecvarea corectă a rezervelor, România avea probleme grave de finanţare.

• A preluat guvernarea la un deficit de cont curent de 7,3% din PIB şi o lasă la 8,3% din PIB, cu un grad de finanţare din fluxuri nepurtătoare de dobândă care poate fi crescut prin absorbţia de fonduri europene şi din PNRR de natura investiţiilor şi din investiţii străine. Aici trebuie mai mult încurajată producţia internă, prin Productivism.

• A preluat guvernarea la investiţii publice (finanţate din surse interne şi fonduri europene) de 59 miliarde lei şi a ajuns în anul 2024 la dublu, la 120 miliarde lei investiţii publice. Sunt investiţii prioritizate în austostrăzi, şcoli, spitale etc, strict necesare pentru modernizarea României. În 2025, alocarea pentru investiţii publice este de 149 miliarde lei, un nivel record.

• Deficitul bugetar a avut o evoluţie sinuoasă, de la 9,2% din PIB în anul 2021, a scăzut la 7,1% din PIB în anul 2022 şi la 6,6% din PIB în anul 2023 pentru a creşte la 9,3% din PIB în anul 2024 (prima notificare a Comisiei Europene). Am arătat într-o analiză anterioară detaliată (https://www.mediafax.ro/economic/exclusiv-mediafax-analiza-sustenabilitatii-fiscal-bugetare-a-romaniei-23542880) că deficitul bugetar se află mult peste pragul de sustenabilitate, că este nevoie de consolidare fiscal-bugetară pentru a duce deficitul bugetar la 7% din PIB, conform cu angajamentul luat în Planul Naţional Bugetar Structural 2025-2031. Un prim pachet de măsuri de consolidare fiscală a fost luat şi impactul acestora în reducerea deficitului se vede deja în execuţia estimată la luna aprilie, acolo unde ponderea deficitului în PIB a scăzut faţă de anul trecut. Este principala provocare pentru noul Guvern – implementarea unui pachet suplimentar de consolidare fiscal-bugetară de 0,5-0,7% din PIB. Investiţiile publice au reprezentat 75-85% din deficit în toată această perioadă.

• A preluat guvernarea de la o pondere a datoriei guvernamentală în PIB de 48,5% şi s-a ajuns în prezent la 54,6% din PIB (plus 6,1pp din PIB, mai puţin de jumătate din creşterea din perioada 2021 faţă de 2019, adică + 13,1pp din PIB). Chiar dacă suntem sub 60% din PIB (criteriul de la Maastricht), nevoia de consolidare fiscal-bugetară vine şi din necesitatea reintrării ponderii datoriei în PIB pe o cale descendentă. Am detaliat în analiza publicată aici https://www.mediafax.ro/economic/exclusiv-analiza-sustenabilitatii-datoriei-guvernamentale-a-romaniei-comparatie-cu-tarile-ue-23545807. Probabil, nu se va putea realiza, în condiţiile continuării războiului din Ucraina, nevoii de cofinanţare sporită a absorbţiei de fonduri europene şi PNRR, a creşterii explozive a cheltuielilor militare şi a escaladării incertitudinii geoopolitice.

• Din împrumuturile efectuate în ultimiii 3 ani, o pondere de 46% medie pe an s-a dus pentru rambursarea ratelor de capital la datoria veche (rostogolirea datoriei vechi), faţă de o medie anuală de 36% în perioada 2020-2021.

• A preluat o guvernare în care acordarea de stimuli economici era la 2-3% din PIB şi o lasă la 6-8% din PIB, cu prioritate în scheme de ajutor de stat şi garanţii pentru creşterea producţiei aici, în România, în industrii cu efect multiplicator.

• Efectivul salariaţilor din economie a atins un maximum istoric postdecembrist, de 5.182.000 în feb 2025 (ultimele date oficiale), plus 178.700 noi locuri de muncă faţă de nov 2021.

b) Din punctul de vedere microeconomic:

• Banii s-au mişcat în economie. S-a şi consumat, dar s-a şi economisit. S-a şi creditat, dar s-a şi investit la nivel de gospodării. Iată, s-a preluat guvernarea la o valoare a depozitelor populaţiei de 278 miliarde lei şi se lasă guvernarea la 382 miliarde lei. Creditele populaţiei au crescut şi ele de la 164 miliarde lei la 193 miliarde lei.

• Sănătatea financiară a crescut în economie. Îndatorarea totală a companiilor şi populaţiei a scăzut de la 53% la 44,2% în anul 2024 iar rata creditelor neperformante în sectorul bancar a scăzut de la 3,35% la 2,41% la finalul anului trecut.

Acesta este prezentul faţă de trecut. A fost dificil.

Viitorul trebuie construit cu prudenţă şi înţelepciune. Provocările pe termen scurt – formarea unui nou guvern, update pe planul de consolidare fiscal-bugetară pentru şi refacerea legăturilor anemice din politica externă – sunt de natură a define calea pe care va intra România în noul ciclu superlung, de circa 50 de ani (ciclu Kondratieff). Stabilitate versus Volatilitate, Austeritate versus Dezvoltare, Dependenţă versus Productivism, Solidaritate versus Inegalitate, Independenţă versus Vulnerabilitate sunt doar câteva dintre alegerile structurale care vor defini viitorul României.