România are cea mai mare diasporă la nivel european, circa 3,1 milioane de români trăind în prezent într-o altă ţară membră A UE, conform datelor Eurostat, după valurile de migraţie care au avut loc în perioada post-decembristă. Aceşti oameni sunt nu doar o sursă de bani pentru familiile rămase acasă şi pentru economie, ci şi o importantă piaţă de desfacere pentru companiile autohtone.

Diaspora românească are o pondere de 22% în totalul europenilor care trăiesc în altă ţară decât cea natală, mai mult decât italienii şi polonezii, care, cu 1,5 milioane de persoane fiecare, ocupă locul doi în topul UE.

Pentru mulţi ani, românii plecaţi la muncă în străinătate au fost una dintre principalele surse de finanţare ale economiei locale. Şi în prezent sumele pe care ei le trimit în ţară sunt impresionante şi susţin atât propriile familii, cât şi economia locală şi bugetul de stat.

Cele mai recente date ale Băncii Naţionale arată că anul trecut remiterile au atins chiar un nivel record, de 6,7 miliarde euro, sumă care vine după un alt maxim, în 2023, de 6,6 miliarde euro. De fapt, în ultimii 15 ani, exceptând perioada pandemiei, în 2020, valoarea remiterilor a fost aproape an de an în creştere, iar din 2005 până în 2023, diaspora a trimis în ţară peste 80 miliarde euro.

Cele mai apropiate niveluri de maximele din 2023 şi 2024 au fost înregistrate în 2007 şi 2008, când remiterilor românilor din străinătate depăşeau 6 miliarde de euro.

Pe datele de până acum, 2025 pare să aducă o uşoară scădere, românii de afară trimiţând în ţară în primele şase luni circa 3 miliarde euro, cu 200 de milioane euro mai puţin decât în perioada similară din 2024.

Defalcat pe ţări, cei mai mulţi bani ajung în ţară din Marea Britanie şi Germania, state cu puternice comunităţi de români, dar unde şi salariile sunt astăzi mai mari decât în destinaţiile din sudul Europei, Italia şi Spania, care au atras emigranţi în primele valuri de după Revoluţie. Diferenţa dintre cele două zone este semnificativă, remiterile din cele două ţări din sudul Europei fiind în 2024 la jumătate, respectiv sfert faţă de celelalte două.

În acelaşi timp, condiţiile economice din Spania şi Italia au mai temperat entuziasmul plecărilor spre aceste ţări la joburi entry level, aşa că mulţi români ori s-au întors acasă în ultimii ani, ori s-au mutat în alte ţări din vest.

Atunci când calculează totalul remiterilor, BNR analizează atât transferurile lucrătorilor, reprezentând sumele de bani transferate de persoanele care lucrează în străinătate pe perioade mai mari de un an, cât şi remunerarea netă a salariaţilor, determinată pornind de la valoarea salariilor brute ale rezidenţilor care lucrează în străinătate pentru perioade sub un an, din care sunt deduse valoarea contribuţiilor sociale, a taxelor şi impozitelor pe salarii şi valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de aceştia în ţara gazdă.

Astfel, anul trecut, transferurile lucrătorilor au totalizat 4,8 miliarde euro, în creştere faţă de 2023, iar remunerarea netă a salariaţilor s-a plasat la 1,8 miliarde euro, în scădere uşoară.

Prima jumătate a anului 2025 a adus o inversare de trend, cu scădere la nivelul transferurilor (-300 mil. euro), dar creştere la nivelul remunerării nete (Ă50 mil. euro).

Există însă şi un sens invers al traseului banilor, în condiţiile în care, odată cu creşterea veniturilor din ţară, tot mai multe familii şi-au permis să susţină educaţia copiilor în străinătate. Câteva zeci de mii de studenţi români se află an de an în universităţi din Olanda, Franţa, Spania, Germania, Italia sau ţările nordice, marea majoritate dintre ei fiind susţinuţi financiar de părinţi pe toată durata studiilor. Asta înseamnă, pe lângă taxă, bani trimişi din ţară pentru chirie, transport, mâncare, asigurări şi alte cheltuieli obligatorii. Chiar dacă sumele care pleacă din România spre alte ţări sunt mult mai mici decât cele trimise de români spre ţară, ele sunt semnul evoluţiei economiei locale în ultimii ani şi a avantajelor aduse de intrarea în UE în 2007.

O altă perspectivă: Diaspora, poartă de intrare pentru producătorii români

Comunităţile de români care s-au dezvoltat în alte ţări, precum Spania, Italia, Germania sau Marea Britanie, au însă şi un alt rol: ele sunt o poartă de intrare extrem de profitabilă pentru companiile româneşti care vor să îşi ducă produsele pe alte pieţe. Nostalgia, dorul de ţară, pofta pentru mâncarea bunicii sunt tot atâtea motive pentru care românii plecaţi afară caută anumite produse în magazine.

Un exemplu sunt mezelurile Cris-Tim, producător care a început să exporte încă din 2005-2006, mizând exact pe acest segment de clienţi. „A fost o oportunitate pentru noi la acel moment. Comunităţile de români de afară tocmai se formau atunci şi am sesizat că vor fi tot mai mulţi care se vor muta afară. Şi acum comunităţile de români rămân clienţii noştri principali, dar vindem şi spre comunităţi apropiate, de polonezi, de sârbi”, spunea Radu Timiş Jr, CEO, Cris-Tim  în cadrul conferinţei ZF Branduri Româneşti.

Având în vedere apropierea geografică şi culturală, adeseori, brandurile din România, Polonia sau Serbia ajung să fie cumpărate şi de membri ai comunităţilor vecine, multe produse româneşti fiind vândute de exemplu în mici magazine de cartier deţinute de polonezi şi invers.

Odată făcută intrarea pe piaţă în acest fel, este mai uşor pentru companiile româneşti să se extindă şi să atragă şi alte categorii de clienţi, ţinta finală fiind prezenţa în marile lanţuri de retail. „Vrem să intrăm în marile reţele de afară cu brandul nostru”, precizează Radu Timiş Jr., adăugând că drumul nu este lipsit de provocări. Pe unele pieţe, producătorilor români le este greu să concureze la nivel de preţ cu producătorii locali, în aceste cazuri vânzările realizate de ei fiind pur sentimentale. „În Spania, de exempu, noi vindem mai scump decât producătorii locali, pentru că importăm carne de acolo, o procesăm în România şi exportăm apoi produsul final. Aşa că acolo vânzările sunt emoţionale”, adaugă CEO-ul Cris-Tim.

Importanţa comunităţilor de români din anumite regiuni europene nu a trecut neobservată nici retailerilor internaţionali, o serie de lanţuri de magazine, precum Lidl, Auchan sau Carrefour, având acum la raft branduri româneşti. Chiar dacă acestea sunt recunoscute iniţial de românii din zonă, treptat, atrag şi consumatori din alte comunităţi, dornici să testeze gusturi noi sau să îşi amintească de mâncăruri similare de acasă.

„În Franţa încep să fie şi produse româneşti în magazine. Vrem să punem producătorii români în contact cu colegii care se ocupă de listări acolo pentru a putea fi prezente şi mărci româneşti la raft. Ele trebuie testate şi trebuie să se vândă. Dacă ajungi în zone cu comunităţi româneşti, ai deja un cap de pod”, crede Tiberiu Dăneţiu, Director Corporate Affairs & Retail Media la Auchan. El îndeamnă chiar producătorii români care realizează deja volume mari, care au capacităţi de producţie importante, să intre mai agresiv pe piaţa europeană, pe modelul Poloniei, care a ajuns să aibă companii între primii 3-5 producători europeni pe multe domenii. „Am ajuns la nivelul la care, de acum încolo, e mult mai uşor să devii mare producător şi să ai acces la piaţa europeană, faţă de cum era acum 20 de ani.”

Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto, cel mai mare jucător de pe piaţa de profil, a făcut deja paşi importanţi afară, fiind prezent pe 40 de pieţe, unde duce mai bine de jumătate din producţie. Iar Annabella Fabrica de Conserve Râureni, cel mai mare producător cu acţionariat românesc din sectorul conservelor din fructe şi legume, livrează deja produse în 22 de ţări şi face pe pieţele externe circa 20% din vânzări.

„Cel mai căutat produs românesc de afară este apa minerală Borsec. Dar şi pufuleţii Gusto. Sunt câteva ţări din Europa unde sunt lideri de piaţă pe categoria lor. De exemplu în Austria au 38% pe zona de chipsuri expandate”, povestea Bogdan Buzu-Vasilache, managing partner Balkanika la conferinţa ZF Branduri Româneşti. Balkanica Distral este din 2012 distribuitor de produse alimentare româneşti în Uniunea Europeană, având acum un portofoliu de peste 4.400 de articole şi prezenţă pe 19 pieţe. „Eu visez ca niciun român plecat în diaspora să nu facă un efort prea mare pentru a mânca un produs original de acasă. Avem parteneri locali care au înţeles că pieţele externe pot fi testate prin intermediul comunităţilor de români de acolo. Focusul nostru rămâne pe diaspora, iar când vine un producător şi identifică oportunităţi pe alte pieţe noi răspundem la aceste provocări.”

Un detaliu neaşteptat

Dincolo de importanţa banilor pe care îi trimit în ţară sau a rolului pe care îl au în extinderea producătorilor români peste hotare, românii mutaţi în alte ţări pot deveni şi un jucător important în lupta pentru echilibrarea bugetului, prin investiţii în titluri de stat. Pe plan local, programele Fidelis şi Tezaur sunt deja nişte vedete incontestabile, care au atras doar în primele 10 luni din acest an peste 40 miliarde lei, după ce în 2024 totalul a fost de 32 miliarde lei. Acum, Ministerul de Finanţe se uită şi spre românii plecaţi din ţară ca potenţiali cumpărători. „Vrem să derulăm o campanie de marketing pentru diasporă. Vedem interes mare pentru plasamente în titluri de stat în euro. Avem scrisori, corespondenţe cu românii din alte ţări care ne cer detalii.  E un potenţial foarte mare acolo. Şi până la urmă ce opţiuni alternative mai bune are un român de acolo pentru a plasa euro? E greu de bătut randamentul titlurilor de stat”, spunea Ştefan Nanu, director general Trezoreria Statului, în luna septembrie, la conferinţa ZF Piaţa de capital summit 2025.