Manole a dat exemplul ultimului control individual făcut de Inspecţia Muncii în Bucureşti.

„Din aproape 70 (...) de oameni care lucrau acolo, 17 erau fără forme legale. E un număr extrem de mare şi în măsura în care acest procent, mai mult sau mai puţin, se regăseşte şi în alte părţi şi pe alte şantiere sau în alte domenii, avem, se pare, de a face cu un fenomen destul de extins. Pentru contracararea lui am făcut o creştere a intensităţii controlelor”, a spus, luni, ministrul Florin Manole, într-o conferinţă de presă.

Manole a explicat că a modificat legislaţia pentru a dota cu body cam-uri inspectorii de muncă, pentru eliminarea oricăror presiuni sau forme de corupţie, dar şi pentru mai multă eficienţă şi pentru protecţia inspectorilor de muncă, deoarece „există industrii unde controalele înseamnă o experienţă destul de aspră şi de contondentă şi inspectorul de muncă e şi el un angajat care are drepturi, inclusiv dreptul a avea o muncă decentă”.

„Este important însă să spunem şi că în legătură cu înţelegerea şi contracararea mai eficientă a acestui fenomen nu trebuie să ignorăm, ba din contră, companiile private. Pentru că acele companii private oneste, care nu folosesc muncă la negru şi care sunt şi ele afectate de concurenţa neloială a celor care folosesc muncă la negru, trebuie şi pot fi parteneri foarte importanţi pentru Ministerul Muncii şi pentru Inspecţia Muncii.

Şi am avut discuţii cu organizaţii ale unor industrii mai afectate de munca la negru, avem idei de la ei, o să avem proiecte inspirate de discuţia cu partenerii sociali şi cred că o să fim mai eficienţi”, a mai spus Florin Manole

Manole precizat că ştie că nivelul „împovărător” al recuperării unor credite restante este uneori un motiv de muncă la negru.

„Pentru că oamenii care sunt datori din motive de credite pe care nu le-au putut duce, indiferent de cauza acestei situaţii, sunt oameni captivi pentru că dacă iau un salariu pe carte de muncă, dacă iau un salariu oficial, pierd în primul moment un cuantum important din acel salariu. Sigur că înţeleg nevoia de recuperare a unor credite, sigur că înţeleg responsabilitatea pe care trebuie să o avem cu toţii atunci când angajăm nişte cheltuieli şi suntem adulţi, înţelegem toţi asta. Dar aşa ceva trebuie să se facă în interesul tuturor părţilor, astfel încât nici angajatul să nu simtă că lucrează degeaba până la rambursarea unui credit. Pentru că nu poţi să munceşti fără să ai venituri. Ăsta este doar un exemplu de cum munca la negru trebuie privită, şi fenomenul ăsta trebuie privit mai complex decât cu controle şi cu înţelegerea fenomenului şi cu înţelegerea implicaţiilor fenomenului. Faptul că avem munca la negru atât de crescută, în Bucureşti este vorba în general de oameni care vin din jurul Bucureştiului, din sate mici, din sate fără oportunităţi, din zone economice mai puţin dezvoltate. Ne arată că toată teoria aia, că oamenii de la sate din România nu vor să muncească şi că unii oameni sunt leneşi în această ţară, nu este bazată pe ceva concret. Oamenii vor să muncească, doar că oamenii au nevoie de stimulente pentru a lucra, de o plată decentă şi au nevoie să se ruleze cât mai puţin în spaţiu public discursul despre vino la muncă, noi pregătim nişte concedieri. Nu e posibil aşa ceva”, a conchis Manole.