Corporate Transaction Director, iO Partners

38 de ani

Claudia Cetăţoiu a intrat în real estate în 2009, într-un moment dificil pentru industrie, dar care i-a conturat repede ambiţia şi perseverenţa. De la un început modest, a crescut până la un rol complex de corporate transaction director, în care gestionează portofolii globale şi coordonează strategii pentru clienţi internaţionali. A lucrat inclusiv în SUA, unde a contribuit la reconfigurarea spaţiilor de birouri pentru companii din diverse industrii. Azi, îmbină gândirea antreprenorială cu responsabilitatea strategică, iar mâine îşi doreşte să aibă şi mai multă influenţă pozitivă în business şi în echipe.

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Privind înapoi, cea mai mare greşeală a fost faptul că eram convinsă la început că totul ţine de viteză şi volum. Mă concentram să răspund rapid, să închid tranzacţii repede, eram într-o permanentă cursă cu mine şi piaţa. Ce am ignorat? Calitatea relaţiei cu clientul şi înţelegerea reală a nevoii lui.

Graba m-a făcut să propun soluţii rapide, dar nepotrivite. A fost un moment dur, dar revelator. Lecţia? Am înţeles că, în real estate, este mai important să devii un partener pentru clientul tău decât intermediar de succes. Rolul meu poate impacta echipe, moduri de lucru şi chiar cultura organizaţională prin propunerile mele.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?
Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

O greşeală este un moment, un pas în direcţia nepotrivită şi poate fi corectată pe parcurs. Un eşec, pe de altă parte, apare atunci când nu ne asumăm greşeala sau o lăsăm să definească rezultatul final. În mediul meu de business, în real estate, greşelile sunt inevitabile pentru că este un business între oameni, însă pentru mine, greşelile au devenit trepte în evoluţie şi asta m-a diferenţiat. Aşa că trasez linia aici – o greşeală face parte din drum, eşecul înseamnă să refuzi să creşti din acea experienţă.

MOMENTE CARE CONTEAZĂ

Care e reuşita de care eşti cea mai mândră?
Un proiect, o decizie, o echipă?

Am petrecut o perioadă la headquarterul companiei din Chicago, pe atunci JLL, lucrând direct cu echipele de acolo, cei mai buni profesionişti şi am susţinut un proces amplu de reconfigurare a portofoliului de birouri din mai multe oraşe din US, dar şi diferite industrii. A fost o oportunitate de a înţelege în profunzime modul în care cultura organizaţională, foarte diferită de cea europeană, stilurile de lucru şi spaţiul se influenţează reciproc. Am adus în ecuaţie o perspectivă externă, dar empatică. Am provocat unele decizii, am sugerat scenarii mai curajoase şi am susţinut ideea de birou ca şi catalizator pentru colaborare. Una dintre cele mai mari satisfacţii a fost să văd cum unele dintre ideile născute acolo au fost replicate la sediul aceloraşi companii, dar din Europa, cu o cultură organizaţională diferită, inclusiv în proiecte pe care le-am gestionat ulterior local. Am revenit cu o viziune mai largă, dar şi cu o convingere puternică: cele mai valoroase rezultate vin când combini rigoarea profesională cu înţelegerea oamenilor din spatele fiecărei decizii.

Trei superputeri profesionale.
Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?

1. Traduc nevoile de business în soluţii de spaţiu. Am învăţat că biroul nu este un spaţiu, este un instrument de lucru, de cultură, de brand. Ştiu să citesc dincolo de brief, astfel încât pot transforma cerinţele generale într-o strategie reală de ocupare.

2. Găsesc echilibru între interesul chiriaşului şi realitatea pieţei. Negocierea nu e o luptă, e o artă. Reprezint chiriaşul, dar ştiu foarte bine cum gândesc proprietarii şi dezvoltatorii. Această dublă înţelegere mă ajută să obţin condiţii excelente pentru clientul meu, fără să blochez procesul. Sunt puntea dintre două lumi – şi cred că asta e o superputere esenţială în piaţa actuală.

3. Răbdare strategică. Suntem într-o industrie cu presiune, termene şi KPI. Dar am învăţat că cele mai bune decizii se iau atunci când ai răbdare să asculţi, să analizezi şi să spui „nu acum“, dacă e cazul.