Forta de munca ieftina si nepretentioasa din acest spatiu i-a determinat pe vechii membri ai Uniunii sa activeze un scut legislativ care sa-i protejeze de capitalul de munca estic pentru urmatorii cinci ani. (Aviz celor 30% dintre romani care, conform studiului Irsop asupra valorilor romanesti si europene din iunie 2005, asteptau integrarea Romaniei pentru a-si cauta un job mai banos in spatiul comunitar.)

Pana in acest an, Irlanda a fost unul dintre singurele trei state comunitare -  alaturi de Suedia si Marea Britanie - care nu au impus o perioada de tranzitie de doi ani pentru deplasarea libera a fortei de munca din noile state membre pe teritoriul lor. Rezultatul unui sondaj recent, citat de site-ul EUObserver, arata o posibila deplasare a Irlandei in categoria mai larga a statelor europene, speriate de invazia strainilor.

Conform sondajului, 78% dintre irlandezi cred ca in tara lor muncesc prea multi sau suficienti straini, iar o majoritate similara doreste reintroducerea permiselor de munca pentru cetatenii noilor state membre. Motivul e simplu de intuit: chiar daca irlandezul de rand recunoaste in forta de munca straina un pansament economic pentru lipsurile din piata muncii irlandeze, tot el simte cum standardele salariale si conditiile de munca au scazut o data cu venirea angajatilor estici, nepretentiosi. Esticii, de altfel, fac mai dificila din start angajarea irlandezilor, al caror respect de sine (tradus prin necesitatea unor beneficii la locul de munca) a fost cultivat ani de zile la standarde vestice, in Commonwealth.

Reactii similare ar putea veni in curand si din partea altor state europene, daca ne gandim ca in luna mai a anului curent expira cei doi ani de tranzitie pentru care au optat 12 dintre vechii membri ai Uniunii. Fiecare stat in parte va hotari atunci daca are nevoie de (inca) o perioada de tranzitie de trei ani, pana in 2009, pana la liberalizarea pietei muncii.

Daca in cazul Finlandei, al Spaniei si al Portugaliei relatari din presa straina indica deschiderea granitelor, Austria a anuntat deja ca va mentine restrictiile, argumentandu-si alegerea prin dezavantajul invecinarii cu Slovacia si Cehia, tari in care veniturile medii reprezinta un sfert doar din venitul mediu din tara lui Mozart. Germania este foarte probabil sa opteze pentru aceeasi varianta, desi este tara in care sporul natural al populatiei (-1.437.000) este cel mai mic din UE si tarile candidate, conform datelor Eurostat pentru 2005. Iar anul 2009 ar putea marca o noua prelungire de doi ani a perioadei de tranzitie, daca statele solicitante vor putea dovedi Comisiei Europene ca un flux considerabil de forta de munca din afara le-ar afecta capitalul de munca local.

Alt colac peste aceeasi pupaza: incepand cu 23 ianuarie 2006, cetatenii din afara UE isi pot gasi mai usor de lucru in UE decat cetatenii din statele noi membre. Acest lucru e posibil o data cu intrarea in vigoare a directivei privind cetatenii din afara Uniunii Europene (in jargon comunitar, "third country nationals"), care da dreptul la educatie si training unui cetatean non-comunitar care a petrecut in UE cel putin cinci ani. De acest drept nu beneficiaza orice polonez, ceh, sloven sau alt comunitar din ultimul val, pentru care perioadele de tranzitie se vor prelungi cu inca trei ani in majoritatea statelor UE.

Aceste interdictii impuse noilor membri nu pot decat sa ne dea o idee despre asteptarea la care vor fi convocate Romania si Bulgaria, dupa aderare. Pentru ca reguli si perioade noi de tranzitie pentru cele doua tari vor fi stabilite in momentul aderarii. Dar cum vor putea opri statele din UE-15 zecile de companii cu mii de angajati care isi muta productia din Vest in Estul mai ieftin? Exemplele de relocari au sporit in ultimul timp si, o data cu ele, si ingrijorarea angajatilor din Vest ca isi vor pierde locul de munca, intr-o piata in care somajul ajungea la 8,3% in noiembrie 2005.

O solutie a incercat sa dea ministrul economiei german, Michael Glos: nici o finantare europeana sa nu ia calea companiilor care reloca productia intr-o alta zona a comunitatii. (Supararea sa ar putea fi pusa pe seama recentului anunt al Electrolux ca isi va muta fabrica din orasul german Nürnberg in Polonia, cu tot cu cele 2.000 de locuri de munca.) Dar presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, l-a "linistit", amintindu-i o prevedere din legislatia europeana conform careia o companie care primeste fonduri pana in 2007 nu isi poate reloca productia intr-o alta tara timp de cinci ani si timp de sapte ani daca va primi finantarea in 2007, altminteri trebuind sa ramburseze banii.

Nici un indiciu insa despre folosirea unor fonduri europene de catre Electrolux in scopul relocarii, spre necazul ministrului german. Iar exemplul companiei suedeze e doar unul dintr-un sir de companii care si-au mutat deja sau au anuntat ca-si vor muta productia in tarile cu forta de munca mai ieftina.

Departe de problemele vesticilor, Romania pare mult mai deschisa fata de straini, incurajata si de rata somajului atragatoare - 5,5% in septembrie 2005 - si in scadere. In acest an, numarul de permise de munca eliberate de statul roman strainilor a crescut de la 3.000 in 2005 la 10.000 in 2006. Analistii economici avertizeaza ca, in urmatorii ani, in Romania vor intra din ce in ce mai multi imigranti, in special musulmani, africani si chinezi.

Sociologul Sebastian Lazaroiu spune ca imigrantii nu vor mai veni sa faca mici afaceri in Romania, ci vor intra pe piata muncii in competitie cu romanii. "Oricum, ei se vor orienta catre muncile de jos, necalificate, si vom vedea din ce in ce mai putini romani care sa serveasca in restaurante, sa fie portari, taximetristi sau sa presteze alte servicii prost platite", suna scenariul lui Sebastian Lazaroiu.

Cu atat mai mult cu cat pentru culesul capsunilor au plecat deja din tara multi muncitori necalificati. Atat de multi, incat producatorul vinului spumant Angelli, Astese Production, a anuntat ca-si va orienta exporturile spre tarile cu comunitati traditionale de romani: Spania, Italia, Grecia si Germania, de unde spera sa obtina 3-5% din veniturile din vanzari.