Până ca lumea să fie lovită de criza economică şi financiară din 2007, despre şefii băncilor centrale se spunea că sunt tehnocraţi plictisi­tori, captivi ai cifrelor şi principiilor economice. Canadianul Mark Carney a fost de două ori guvernator de bancă centrală în două ţări diferite, Canada şi Marea Britanie. Dar el este trecut prin două crize. Iar cea de-a treia, războiul taxelor vamale dezlănţuit de preşedin­tele american Donald Trump asupra ordinii comerciale globale, l-a propulsat pe Carney în funcţia de premier al Canadei. Ca om politic liberal nou intrat în politică.

La 18 ani, Mark Carney a plecat de acasă, din Canada, pentru a se înrola la Harvard, apoi la Oxford, unde a ajuns de două ori, ultima dată pentru o diplomă de doctorat. Unul din exa­minatorii tezei de doctorat a fost un binecunoscut economist britanic, John Vickers. Două decenii mai târziu, profesorul şi stu­dentul au ajuns să concure­ze pentru funcţia de gu­ver­nator al Băncii Angliei. Vickers a pierdut, după cum scrie The Guardian.

Dar ca să ajungă acolo, Carney a avut drum lung şi greu de bătut. La şefia băncii centrale a Canadei a ve­nit în 2008, când finanţarea a în­ghe­ţat în întreaga lume, iar criza izbucnită prin colapsul bancar din SUA s-a transformat într-o recesiune globală.

Carney avea deja experienţă, dar limitată, cu munca la o bancă centrală - a fost viceguvernator timp de un an, între 2003 şi 2004, în Canada. Însă cunoştea mersul pieţelor financiare mulţumită diverselor funcţii pe care le-a deţinut la colosul de pe Wall Street Goldman Sachs.

Mandatul de guvernator al Băncii Canadei i s-a încheiat în 2013. Acest rol l-a propulsat într-o poziţie de top la Financial Stability Board, un organism internaţio­nal creat în 2009 special pentru a suprave­ghea sistemul financiar global. A fost preşedintele instituţiei din 2011 şi până în 2018, urmându-i italianului Mario Draghi. Bancherul a fost nu­mit, ales din­tre mai mulţi candidaţi, în 2012 ca guverna­tor al Băncii Angliei mulţumită modu­lui în care s-a descurcat la conducerea Băncii Ca­nadei în tim­pul crizei financiare. A făcut isto­rie ca pri­mul nonbritanic care a primit acest rol.

George Osborne, pe atunci ministrul de finanţe al Marii Britanii, l-a lăudat ca fiind „re­marcabilul şef de bancă centrală al generaţiei sale“. Experienţa sa cu pieţele financiare şi cu navigatul prin turbulenţe l-a ajutat să stabilize­ze economia britanică când aceasta era lovită de turbulenţele provocate de venirea Brexitu­lui şi de pandemia de COVID-19. Referendu­mul pentru ieşirea Marii Britanii din UE s-a ţinut în 2016. Brexitul a avut loc în 2020, când Carney a plecat de la conducerea băncii centra­le britanice. Pandemia a venit din China tot atunci. Unii spun că de fapt Carney a fost con­cediat. Oameni nemulţumiţi de performanţa sa acolo sunt. Moştenirea lăsată de el este o bancă centrală cu puteri extinse şi sporite pentru a putea lupta cu crizele.

O critică este că în timpul mandatului lui Carney Banca Angliei a indicat că va majora dobânzile de politică financiară fără a face însă acest lucru. O alta este că instituţia a fost luată prin surprindere de scăderea ratei şomajului şi astfel a întârziat cu creşterea dobânzilor. În vremea Brexitului, Carney a fost criticat că a condus banca centrală britanică la decizii prea politice. Anul acesta, Carney a făcut din nou istorie, devenind primul premier al Canadei care nu a fost anterior parlamentar.

Şi a făcut acest lucru salvând Partidul Libe­ral al fostului premier Justin Trudeau. A fost ales lider al formaţiunii în martie, iar în aprilie a condus-o la victorie în faţa conservatorilor. Puţin i-a lipsit pentru a câştiga şi majoritatea în parlament pentru liberali. Canada pe care o va conduce Carney este foarte diferită de cea condusă de oricare dintre predecesorii săi din istoria recentă. Când Donald Trump a revenit la putere în SUA, a dezlănţuit un război comer­cial contra vecinilor şi lumii întregi şi a declarat că ar vrea să facă din Canada al 51-lea stat al Americii. Canadienii s-au coalizat împotriva lui, boicotând produsele americane şi anulân­du-şi vacanţele în SUA.

În multe privinţe, politicile lui Trump, care au fost un subiect important de discuţii pentru toţi candidaţii din alegerile generale din Canada, au avut cea mai mare influenţă în instalarea lui Carney în funcţia de premier. Carney a promis că va răspunde Americii cu aceeaşi monedă, dar şi că se va întâlni cu Trump pentru reluarea unor discuţii despre comerţ începute atunci când a preluat ştafeta de Trudeau.

Bancherul-politician a descris ameninţările aduse de Trump ca fiind „cea mai serioasă criză din timpul vieţilor noastre“ şi a spus că SUA vor „resursele noastre, apa noastră, pământul nostru, ţara noastră“. În campania electorală, el a promis reducerea impozitelor pentru clasa de mijloc astfel încât familiile cu două venituri să economisească până la 825 de dolari canadieni (594 de dolari) pe an. Pentru că ţara se confruntă cu o penurie masivă de locuinţe, liberalii au promis să creeze o politică numită „Construiţi case în Canada“ care ar dubla viteza de construcţie la 500.000 de locuinţe pe an şi ar aduce investiţii de 35 de miliarde de dolari canadieni pentru constructorii de case prefabricate şi finanţare la costuri reduse pentru constructori.

Carney s-a angajat să analizeze reducerea barierelor comerciale interprovinciale, precum şi consolidarea capacităţii ţării de a produce şi exporta energie. Cei care sunt surprinşi de viteza ascensiunii politice şi de îndrăzneala lui Carney uită că acesta are un obicei din a face declaraţii mari. În august 2019, el prezentat un argument neobişnuit unei săli de şefi proeminenţi de bănci centrale reuniţi în Wyoming, SUA: dolarul american ar trebui să fie detronat din poziţia sa de vârf al sistemul financiar global, scrie Politico.

„Pe termen lung, trebuie să schimbăm jocul“, a spus Carney la conferinţa anuală a Rezervei Federale din Jackson Hole. „Riscurile se acumulează şi sunt de structură.“ El a susţinut că diferite alte ţări sunt afectate de evoluţiile din economia SUA, chiar dacă au puţine legături directe cu aceasta, din cauza rolului dominant al dolarului. „Acceptarea nepăsătoare a status quo-ului este ceva greşit“, a spus el, stârnid nedumerire în rândul elitei globale prezente acolo. Carney, la acea vreme, era şeful Băncii Angliei. Motto-ul lui în viaţă este „Învaţă, câştigă, slujeşte“.