Acum câteva zile, joi, guvernul Bolojan a publicat într-un mod agregat pe guvernanta.gov.ro, pentru prima dată, salariile şi câştigurile din top managementul companiilor de stat.

Datele agregate, plus posibilitatea de a face diverse corelaţii între salarii, câştigurile salariale – salariul unde eşti angajat plus consiliile de administraţie – şi rezultatele financiare ale companiei îţi dau o imagine generală privind companiile de stat.

La prima vedere, salariile din topul câştigurilor la stat ar putea fi considerate mari, chiar strigător de mari pentru că vorbim de salarii brute şi nete de peste 14.000 de euro pe lună.

Dar, comparativ cu joburile implicate ca director general, director financiar, director operaţional etc. versus operaţiunile companiilor de stat, presiunile politice, controalele din partea tuturor, salariile sunt mici oricum le-ai lua, mai puţin atunci când asistăm la o retorică privind câştigurile la stat realizate de unii sau alţii.

Este interesant de urmărit şi cum sunt remuneraţi directorii executivi de la o companie la alta, aproape fără nicio logică legată de cifra de afaceri sau profitul companiei.

Cea mai mare companie de stat – Hidroelectrica, cu o cifră de afaceri de 9,7 miliarde de lei în 2025 şi cu un profit net de 3,3 miliarde de lei – are un salariu pentru directorul general – Iulius Plaveti (numit în acest an) – de 38.462 de lei net pe lună (7.400 de euro), adică 65.748 de lei brut.

Toţi membrii directoratului Hidroelectrica, indiferent de poziţie, că e director general, director financiar au acelaşi salariu net, de 38.462 de lei.

Pe locul doi în clasamentul companiilor de stat este Romgaz, cu o cifră de afaceri de 7,5 miliarde de lei şi cu un profit net de 3,1 miliarde de lei. Răzvan Popescu, directorul general, are un salariu brut de 71.370 de lei pe lună, adică 41.751 de lei net, ceea ce înseamnă 7.919 euro (94.800 euro pe an). La fel, toţi ceilalţi membrii din top managementul executiv au acelaşi salariu.

Pe locul trei este Nuclearelectrica, cu o cifră de afaceri de 5,6 miliarde de lei şi cu un profit de 2,3 miliarde de lei, unde directorul general Cosmin Ghiţă şi-a dat demisia. El avea un salariu brut de 53.788 de lei, adică 31.466 de lei net, ceea ce înseamnă 5.970 de euro.

La fel, ca şi la celelalte companii, top managementul are acelaşi salariu.

Pe locul patru este Transelectrica, cu o cifră de afaceri de 5,5 miliarde de lei şi un profit de 359 de milioane de lei. Ştefăniţă Munteanu, CEO-ul companiei, are 55.050 de lei brut, adică 32.204 lei net, respectiv 6.108 euro.

Pe locul cinci este Complexul Energetic Oltenia, cu o cifră de afaceri de 3,4 miliarde de lei, cu o pierdere de 1,1 miliarde de lei în 2025, şi unde Constantin Cosmin Trufelea, preşedintele directoratului, are 47.032 de lei brut, adică 27.514 lei net, ceea ce înseamnă 5.219 euro.

Pe locul şase este CFR Călători, cu o cifră de afaceri de 3,2 miliarde de lei, cu o pierdere de 43 de milioane de lei şi unde directorul general Traian Preoteasa nu apare în site-ul guvernului cu niciun salariu.

Romsilva, companie aflată pe locul şapte, cu o cifră de afaceri de 3,1 miliarde de lei şi cu un profit de 65 de milioane de lei, oferă un salariu directorului general Jean Vişan de 15.010 lei net, adică 2.886 de euro.

Pe locul opt este Transgaz, cu o cifră de afaceri de 2,8 milarde de lei şi cu un profit de 788 de milioane de lei, unde Ion Sterian, directorul general, are un salariu de 67.365 de lei brut, adică 39.370 de lei net, respectiv 7.468 de euro.

Pe locul nouă este Electrocentrale Bucureşti, cu o cifră de afaceri de 2,6 miliarde de lei şi un profit de 128 de milioane de lei, unde Mirela Adriana Pavel, directorul general, are un salariu de 57.912 lei brut, 33.879 lei net, adică 6.426 de euro.

Pe locul zece se află Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii – CNAIR, cu o cifră de afaceri de 2,2 miliarde de lei, cu un profit de 124 de milioane de lei, unde directorul general Cristian Pistol are un salariu de 47.980 de lei brut, adică 28.068 lei net, respectiv 5.324 de euro.

Pe locul unsprezece este celebra companie Romatsa, unde sunt cele mai mari salarii de pe piaţă de la stat, care are o cifră de afaceri de 1,8 miliarde de lei, un profit de 76 milioane de lei şi unde Marius Adrian Cojoc, directorul general, are un salariu de 71.000 de lei brut, adică 41.535 de lei net, respectiv 7.878 de euro.

Comparativ cu salariile din economie, unde salariul mediu este de 1.100 de euro net şi salariu minim este de 576 de euro, salariile celor de la conducerea companiilor de stat ar părea mari.

Şi pentru că înainte erau mari, conform opiniei premierului Bolojan, salariile în companiile de stat s-au plafonat, de aceea vedem că cei din top management au practic acelaşi salariu. Înainte se mai dădeau bonusuri dacă aveai rezultate excepţionale, putea să iei şi 200.000 de euro bonus într-un an. Dar au dispărut.

La polul opus, Christina Verchere, CEO Petrom, cea mai mare companie din România, cu o cifră de afaceri de 36 de miliarde de lei în 2025 şi cu un profit net de 3 miliarde de lei, a avut anul trecut un câştig total de 2,2 milioane de euro, aici incluzând bonusul anual şi planurile de stimulare pe termen lung, care înseamnă acţiuni. Din acest pachet, salariul de bază a fost de 690.500 de euro brut pe an (adică 3,6 milioane de lei brut pe an), aproape 400.000 de euro net pe an (2,1 milioane de lei net), respectiv 33.300 de euro net pe lună.

Expaţii au diverse forme de angajare, cu rate diferite de impozitare.

Problema în companiile de stat, cel puţin în cele mari ca cifră de afaceri şi profit, este că te poţi întreba ce caută cineva acolo în top management, având în vedere că un salariu de 7.000 de euro net pe lună înseamnă eşalonul doi sau trei într-o multinaţională care nici nu este în top, ca să nu mai vorbim de cât câştigă un CEO într-o multinaţională din România.

Există şi în companiile antreprenoriale româneşti pachete salariale mai mari pentru top management, fiind şi cazuri în care se ajunge şi la 1 milion de euro pe an. Nu sunt multe astfel de pachete salariale, dar sunt.

Pentru stresul companiilor de stat, unde presiunile politice sunt în fiecare zi să dai contracte la unul şi la altul din acelaşi partid (guvernul Bolojan a menţionat pe site pe ce filieră de partid vine un director sau altul), nu merită să ajungi ţintă în mişcare pentru un salariu de 5.000-7.000 de euro net pe lună. 

Asta apropo şi de scandalul din weekend privind presiunilea asupra Romgazului de a semna un contract de achiziţie de gaz lichefiat american printr-o filieră din Grecia. 

Până să vină plafonarea salarială a lui Bolojan şi tăierea bonusurilor, situaţia era puţin mai bună. Dar şi aşa te poţi întreba de ce stă cineva pe aceste salarii, dar cu responsabilităţi şi presiuni mai mari faţă de companiile private româneşti sau multinaţionalele.

La Petrom, cu un pachet salarial anual de 2,2 milioane de euro pe an (1,8 milioane de euro a fost în 2024), merită să te lupţi să ajungi acolo.