Disputa dintre stat şi unul dintre cei mai "grei" oameni de afaceri din lume a depăşit dimensiunea celor 629 de locuri de muncă aflate în pericol la combinatul de la Florange. Momentul este văzut în Franţa ca un test pentru a opri desfiinţarea de locuri de muncă în cadrul procesului de globalizare.

Dacă pentru statul francez este greu să cedeze după ce a trasat o linie peste care, afirmă foarte vehement, nu se va trece, pentru Mittal situaţia este şi mai dificilă. Dacă nu bate în retragere, riscă să-şi atragă represalii şi mai puternice din partea Franţei, ţară care îi poate crea probleme majore inclusiv la nivelul UE. Franţa se află în declin economic şi nu mai este prima voce în UE, dar rămâne printre cele mai influente ţări atât la nivel european, cât şi în lume. Dacă ArcelorMittal cedează, se expune însă unor presiuni similare în alte ţări unde are operaţiuni şi ar vrea să îşi restructureze afacerile.

Nu trebuie ignorat nici orgoliul francez. Unde liderii politici din alte state s-ar putea gândi că ar fi bine să negocieze şi, în ultimă instanţă, chiar să accepte pierderi, Guvernul de la Paris s-ar putea să meargă până la capăt, pentru că ArcelorMittal "nu respectă Franţa". Iar dacă este naţionalizat combinatul, apare şi dilema: unde se va opri? Va naţionaliza Franţa orice fabrică unde se vrea concedierea unor angajaţi?

ArcelorMittal intenţionează să închidă cele două furnale deoarece nu le consideră performante. Sunt depăşite, la distanţă de materiile prime necesare, iar industria mondială se confruntă cu o supracapacitate importantă de producţie. Mittal a dat termen până la 1 decembrie statului francez să găsească un cumpărător pentru furnale, dar intenţionează să îşi păstreze restul operaţiunilor de la Florange, unde sunt circa 2.000 de angajaţi. ArcelorMittal are în total 20.000 de angajaţi în Franţa.

Problemele Franţa-Mittal îşi au originea în acest plan al miliardarului. Parisul susţine că a găsit cumpărători, însă doar pentru tot combinatul. ArcelorMittal afirmă că vrea să cedeze doar cele două furnale şi să păstreze restul. Soluţia, cel puţin pentru francezi, ar fi o naţionalizare temporară până la vânzarea către un alt investitor. Unul pe placul statului. Problema este că Mittal nu vrea, chiar dacă naţionalizarea ar prespune plata unor despăgubiri.

Relaţiile dintre cele două părţi au fost agravate la începutul săptămânii trecute de declaraţii ale ministrului responsabil de industrie Arnaud Montebourg. Ministrul a afirmat că grupul ArcelorMittal nu mai este binevenit în ţară, pentru că "nu respectă Franţa". De asemenea, Montebourg a acuzat producătorul de oţel de minciună şi şantaj.

În loc să fie apostrofat, ministrul a fost susţinut de membrii guvernului, dar şi de preşedintele Franţei, François Hollande.