În ediţia anterioară a revistei am prezentat, în cadrul unui cover story, o parte dintre oamenii care, după încheierea programului de lucru, încep a doua zi profesională: cea dedicată propriului business. Pentru că poveştile lor sunt mai numeroase decât au încăput într-o singură ediţie, continuăm seria cu noi antreprenori hibrizi. Între 9 şi 5 sunt angajaţi, iar seara şi în weekend îşi dezvoltă propriile afaceri. Salariul le oferă stabilitatea şi timpul necesare pentru a testa, dar şi experienţa utilă construirii unui business. Preţul este plătit însă în ore de odihnă, planuri amânate şi muncă dusă uneori până pe plajă. Cine sunt noii protagonişti ai antreprenoriatului part-time şi ce i-ar determina să transforme proiectul secundar într-o ocupaţie full-time?

Când „după program” înseamnă, de fapt, viaţa ta

Andra Cherecheş

Coach, mentor şi antreprenoare

Angajată: accesa.eu

În cazul Andrei Cherecheş, antreprenoriatul nu a început cu o ruptură de carieră, ci cu o direcţie profesională care a devenit tot mai clară.

Are peste 14 ani de experienţă în HR, în mare parte în industria IT, iar în ultimii ani s-a apropiat din ce în ce mai mult de coaching, mentorat, dezvoltarea oamenilor, tranziţii profesionale şi leadership. A investit în formare, a început să lucreze cu clienţi şi să dezvolte programe, iar ceea ce fusese iniţial o extensie a activităţii sale profesionale a început, treptat, să capete forma unui business. A ales modelul part-time deoarece îi permite să construiască sustenabil, să experimenteze şi să ia decizii fără presiunea financiară imediată. Nu priveşte jobul şi antreprenoriatul ca pe două lumi opuse, iar obiectivul său este să dezvolte, în următorii ani, un portofoliu profesional diversificat şi sustenabil. Nici trecerea de la proiect secundar la business nu a fost marcată de un moment precis. Schimbarea s-a produs gradual, odată cu modul în care a început să se raporteze la ceea ce construia. La început, se gândea în primul rând la practica de coaching şi la felul în care putea ajuta cât mai bine omul din faţa sa. Apoi au apărut clienţii plătitori, recomandările, programele proprii şi site-ul, iar odată cu ele, întrebări care depăşeau practica de coaching în sine: poziţionare, servicii, comunicare, direcţie şi viziune pe termen lung. „Cred că atunci am realizat că nu mai construiesc doar o practică de coaching, ci un business. Am început să mă întreb nu doar «cum pot ajuta omul din faţa mea?», ci şi «ce problemă vreau să rezolv?», «pentru cine?», «ce pot eu să ofer valoros?», «prin ce tip de servicii?» şi «ce vreau să construiesc în următorii ani?». Poate că acela a fost momentul: când întrebarea s-a schimbat din «cum fac coaching?» în «ce vreau să construiesc prin coaching, HR, mentorat şi dincolo de acestea?».”

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Răspunsul sincer este că graniţa nu a fost întotdeauna atât de sănătoasă pe cât mi-aş fi dorit. Jobul ocupă programul clasic de lucru, iar businessul a intrat mult timp în ceea ce rămânea: seara, uneori în weekend, între sesiuni de coaching, pregătirea acestora, crearea de conţinut, dezvolta­rea servicii­lor, propria formare continuă, activităţile adminis­trative şi diferite proiecte. Au existat perioade în care acest lucru a însemnat zile foarte lungi. Tocmai experienţa aceasta m-a făcut să îmi pun o întrebare importantă: nu doar „cum fac businessul să crească?”, ci şi „cum vreau să arate viaţa mea în timp ce îl construiesc?”. În ultima perioadă sunt mult mai atentă la această limită. Nu îmi doresc să construiesc un business sustenabil profesional cu preţul unei vieţi nesustenabile personal. Încerc să lucrez mai mult cu priorităţi şi intervale dedicate businessului, nu cu ideea că fiecare oră rămasă liberă trebuie monetizată sau transformată în muncă.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Prefer să nu comunic cifre concrete, businessul fiind încă într-o etapă de dezvoltare. În acest moment, salariul rămâne principala mea sursă de venit, iar veniturile generate de business sunt reinvestite, în mare măsură, în dezvoltarea lui şi în formarea mea profesională. Stabilitatea financiară oferită de rolul de angajat îmi permite să construiesc fără presiunea ca businessul să devină imediat principala mea sursă de venit. Astfel, pot să aleg proiectele în funcţie de potrivirea lor cu direcţia profesională pe care vreau să o dezvolt, nu doar din considerente financiare. Pentru mine, independenţa financiară prin business este importantă, dar la fel de important este şi felul în care ajung acolo.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajat şi antreprenor şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Timpul şi energia, cu siguranţă. Când construieşti un business în paralel cu un job full-time, sunt foarte multe lucruri pe care ai vrea să le faci şi, inevitabil, ajungi să negociezi permanent cu timpul. Poţi găsi încă două ore într-o zi, dar acele două ore trebuie să vină de undeva. Dincolo de job şi business, ai nevoie să dormi, să mănânci, să te odihneşti, să ai grijă de relaţiile tale şi, pur şi simplu, să trăieşti. Apoi este energia. Chiar dacă găseşti timpul, întrebarea este ce calitate mai au acele ore după o zi întreagă de muncă şi cât timp poţi funcţiona astfel fără ca ceva important să înceapă să piardă. Cred că acesta este costul mai puţin vizibil al antreprenoriatului part-time. Am avut perioade în care businessul a ocupat seri şi weekenduri şi am învăţat că este foarte uşor să romantizezi ideea de a construi ceva „după program”. Doar că acel „după program” este, de fapt, viaţa ta. De aceea, una dintre priorităţile mele este să construiesc sustenabil. Nu vreau ca succesul businessului să fie măsurat doar prin venituri sau prin numărul de clienţi, ci şi prin libertatea şi calitatea vieţii pe care mi le permite.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Din punctul meu de vedere, stabilitatea oferită de un job îţi permite, mai ales la început, să construieşti diferit. Sigur că un business dezvoltat în paralel cu un rol full-time va avea uneori un alt ritm de creştere, pentru că timpul şi energia sunt resurse finite. Însă faptul că nu există presiunea ca businessul să devină imediat principala sursă de venit aduce şi multă libertate. Pentru mine, cele două contexte se completează şi profesional. Experienţa din organizaţie mă ţine aproape de realitatea oamenilor, a liderilor şi a provocărilor care apar în mediul de lucru. În acelaşi timp, coachingul mi-a schimbat perspectiva asupra felului în care ascult, pun întrebări, privesc dezvoltarea oamenilor şi construiesc conversaţii, iar toate acestea se întorc inevitabil şi în activitatea mea profesională din organizaţie. Mai mult, stabilitatea financiară mi-a permis să investesc în formarea mea, să experimentez, să testez servicii şi direcţii şi să nu fiu nevoită să spun „da” oricărei oportunităţi doar pentru că trebuie să generez venituri. Cred că există o diferenţă între a construi repede şi a construi intenţionat. În etapa în care mă aflu acum, îmi permit să mă întreb nu doar „cum fac businessul să crească?”, ci şi „ce fel de business vreau, de fapt, să construiesc?”.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

În acest moment, nu am stabilit un prag financiar şi nici un termen până la care antreprenoriatul ar trebui să devină full-time. Mă interesează mai mult să construiesc sănătos şi să văd unde poate ajunge această direcţie profesională. Pentru ca, la un moment dat, să devină activitatea mea principală, ar fi nevoie de un business suficient de matur: cerere constantă, venituri predictibile şi un model care şi-a dovedit sustenabilitatea în timp. Privesc însă evoluţia profesională mai puţin în logica „job sau antreprenoriat” şi mai mult ca pe un portofoliu de roluri şi proiecte care se poate schimba în diferite etape ale carierei.

„Este foarte uşor să romantizezi ideea de a construi ceva «după program». Doar că acel «după program» este, de fapt, viaţa ta.”

⇒ Andra Cherecheş construieşte un business în zona de coaching, tranziţii profesionale, leadership şi mentorat pentru dezvoltarea oamenilor.

⇒ Lucrează în principal cu profesionişti aflaţi în momente de tranziţie sau redefinire profesională, cu oameni care intră ori cresc în roluri de leadership, dar şi cu soloprenori aflaţi la început de drum.

⇒ Este un business solo, fără angajaţi, aflat în etapa de dezvoltare. Veniturile generate sunt reinvestite în mare măsură în dezvoltarea businessului şi în formarea sa profesională.

⇒ În următorii trei ani, îşi propune să combine sesiunile individuale de coaching cu programe de grup, mentorat şi consultanţă pentru profesionişti din HR şi lideri, precum şi cu proiecte realizate în colaborare cu organizaţii.

De la artişti la maratoane

Mihaela Preda

Consultant în music management, comunicare şi PR

Colaborare: Bucharest Running Club

Antreprenoare: proiecte independente în muzică, comunicare, sport şi evenimente

Pentru Mihaela Preda, antre-prenoriatul nu a început cu o ruptură de cariera anterioară, ci s-a construit firesc din experienţele, relaţiile şi competenţele acumulate în peste două decenii de activitate. Parcursul său profesional s-a dezvoltat în jurul comunicării, managementului şi industriei creative, ceea ce i-a permis să lucreze în mai multe domenii fără să simtă că trebuie să aleagă unul singur. A început în industria muzicală, unde a petrecut nouă ani în cadrul Roton Records, iar ulterior a lucrat în proiecte de artist management, PR, strategie, endorsement şi evenimente. Printre artiştii la ale căror proiecte a contribuit se numără Morandi, Inna, Akcent, Fly Project, Activ, Alex Velea, Antonia, Connect-R şi Lidia Buble. În timp, a ajuns să lucreze şi în sport, iar experienţa acumulată în muzică s-a transferat în mod natural către acest domeniu. „Comunicarea, indiferent dacă vorbim despre un artist, un brand, un sportiv sau un eveniment, porneşte de la aceleaşi principii: trebuie să înţelegi publicul, să construieşti o poveste relevantă, să ai o strategie şi să ştii cum să o transformi în rezultate. Diferenţa este modul în care adaptezi aceste principii la specificul fiecărui domeniu.” Colaborarea cu Bucharest Running Club a venit ca o extensie a activităţii pe care o desfăşura deja. Astăzi, comunicarea competiţiilor din portofoliul RunInBucharest – Semimaratonul şi Maratonul Bucureşti – reprezintă un proiect important, care presupune atât strategie, cât şi foarte multă execuţie şi coordonare. „Nu am privit niciodată antreprenoriatul ca pe o ruptură de ceea ce făceam înainte, ci mai degrabă ca pe o evoluţie. Nu am simţit nevoia să fac brusc trecerea de la angajat la antreprenor. Pentru mine, lucrurile s-au construit gradual. Mi-am creat propriul ecosistem profesional, în care proiectele se completează, iar fiecare experienţă nouă îmi aduce competenţe pe care le pot aplica în celelalte.” Nici trecerea de la proiecte independente la un business propriu nu a avut un moment precis. Mihaela Preda şi-a dat seama că activitatea sa dobândise această dimensiune atunci când proiectele au devenit recurente, au început să vină prin recomandări, iar oamenii au început să o caute pentru experienţa şi expertiza acumulate. „Faptul că am construit colaborări pe termen lung şi că am început să lucrez constant la proiecte din muzică, comunicare, PR, sport şi evenimente mi-a confirmat că nu mai vorbim doar despre freelancing, ci despre o activitate profesională construită şi sustenabilă.”

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Ca să pot jongla cu proiectele pe care le desfăşor în paralel, încerc să am o agendă foarte bine organizată şi, mai ales, să ştiu clar unde este nevoie de implicarea mea directă şi unde pot delega. În proiectele muzicale, de exemplu, am colaboratori pentru anumite segmente – social media, grafică şi producţie foto-video –, iar eu coordonez şi supervizez activitatea lor. Acest lucru îmi permite să mă concentrez asupra lucrurilor pe care le consider esenţiale în rolul meu: strategia, direcţia proiectului, discuţiile cu casele de discuri, dezvoltarea colaborărilor, relaţia cu studiourile, parteneriatele şi zona de endorsement. În cazul comunicării pentru Semimaratonul şi Maratonul Bucureşti, implicarea este mult mai complexă şi mai directă. Coordonez comunicarea, de la parteneriatele media şi relaţia cu presa până la direcţia şi supervizarea activităţii din social media. Sunt proiecte de amploare, cu foarte multe componente care trebuie să funcţioneze simultan şi cu termene foarte clare. Aşadar, nu există neapărat un moment în care începe antreprenoriatul şi se termină cealaltă activitate. Ziua mea este împărţită între proiecte şi priorităţi, iar uneori trec de la un brief din zona muzicală la o situaţie de PR pentru un eveniment sportiv în aceeaşi oră. Freelancingul şi lucrul la proiecte proprii înseamnă, inevitabil, multe ore peste programul normal. Sunt perioade în care ziua începe dimineaţa şi se termină foarte târziu, mai ales înaintea unor lansări, evenimente sau campanii importante. După atâţia ani în domeniu, am învăţat însă că nu poţi face totul singur. Una dintre cele mai importante lecţii pentru mine a fost să înţeleg ce trebuie să fac personal, ce pot delega şi unde trebuie să rămân implicată la nivel de strategie. Altfel, rişti să fii permanent ocupat, fără să mai ai timp să gândeşti.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu venitul constant şi cât de importantă este această stabilitate financiară?

Cele două tipuri de venit se completează şi, în acest moment, îmi oferă un echilibru foarte bun între predictibilitate şi libertate profesională. Un venit constant îţi oferă o anumită stabilitate, în timp ce proiectele independente îţi permit să îţi creşti veniturile în funcţie de amploarea, complexitatea şi numărul proiectelor în care eşti implicat. Pentru mine însă, valoarea antreprenoriatului nu se măsoară exclusiv prin comparaţia dintre un salariu şi veniturile obţinute din proiecte. Unul dintre cele mai importante avantaje este diversificarea. Nu depind de o singură sursă de venit şi, în acelaşi timp, pot să aleg proiectele în care cred şi în care simt că pot aduce valoare. Această stabilitate îmi permite să nu accept un proiect doar pentru că există un buget disponibil. Pot să analizez perspectiva pe termen lung, oamenii cu care voi lucra, potenţialul proiectului şi aportul pe care îl pot avea eu. În acest moment, succesul înseamnă pentru mine mai ales această autonomie: să pot alege cu cine lucrez, în ce proiecte mă implic şi în ce direcţie vreau să îmi dezvolt cariera, fără să depind de o singură sursă de venit.

Care este cel mai dificil lucru atunci când lucrezi simultan în mai multe roluri şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această viaţă profesională?

Lipsa timpului este, fără îndoială, cea mai mare provocare. Atunci când ai mai multe proiecte în paralel, fiecare cu propriile termene, întâlniri şi responsabilităţi, este foarte uşor ca ziua de lucru să se prelungească mult peste programul normal. În cazul meu, nu există întotdeauna o graniţă clară între programul de lucru şi timpul personal.

Sunt perioade în care lucrez seara sau în weekend, mai ales atunci când proiectele intră în etape importante ori apar situaţii care trebuie rezolvate rapid. Preţul pe care îl plătesc este, în primul rând, timpul personal. Trebuie să fiu foarte atentă la modul în care îmi organizez agenda şi să învăţ să aleg priorităţile, pentru că nu poţi face totul, oricât de mult ţi-ai dori. Pe de altă parte, faptul că lucrez în domenii care îmi plac şi în proiecte în care cred face ca acest efort să nu fie perceput doar ca un sacrificiu. Este un echilibru pe care încă îl învăţ şi îl ajustez permanent.

Ai simţit vreodată că stabilitatea oferită de o colaborare constantă împiedică dezvoltarea businessului sau, dimpotrivă, că îţi permite să iei decizii mai bune?

Mai degrabă decât să simt că această colaborare împiedică dezvoltarea businessului, cred că stabilitatea pe care o am îmi oferă libertatea de a fi mai selectivă în proiectele în care mă implic. În zona muzicală, de exemplu, pot să aleg proiectele în care cred şi pe care simt că le pot dezvolta. Nu sunt nevoită să accept orice colaborare doar pentru a genera venituri, iar acest lucru contează foarte mult pentru mine. După mai bine de două decenii în industria muzicală, experienţa te ajută să înţelegi diferenţa dintre un proiect care arată bine pe hârtie şi unul care are, de fapt, potenţial. Uneori, cel mai important lucru pe care îl poţi face este să spui „nu” unui proiect care nu se potriveşte direcţiei tale. Stabilitatea financiară îmi permite tocmai acest lucru: să aleg proiecte în care pot avea un aport real, să construiesc pe termen lung şi să nu iau decizii exclusiv din perspectiva câştigului imediat. În plus, faptul că lucrez simultan în muzică, comunicare şi sport îmi oferă o perspectivă mult mai largă. Ideile şi experienţele dintr-un domeniu se transferă în celelalte, iar acesta cred că este unul dintre marile avantaje ale unui parcurs profesional construit în mai multe direcţii.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul să devină activitatea ta full-time? Există un prag concret la care ai renunţa la celelalte colaborări?

Nu cred că există un prag financiar exact. Pentru mine, decizia ar veni atunci când veniturile din proiectele independente ar deveni suficient de constante şi predictibile şi când aş simţi că îmi pot concentra timpul exclusiv asupra lor. Contează la fel de mult şi calitatea proiectelor. Nu aş renunţa la stabilitate doar pentru a lucra mai mult, ci atunci când aş vedea că pot construi ceva mai valoros dedicându-mă full-time proiectelor mele.

„În cazul meu, antreprenoriatul nu a fost o evadare dintr-un job, ci rezultatul firesc al unei experienţe profesionale de peste două decenii.”

⇒ Activitatea Mihaelei Preda este construită în jurul a două direcţii principale: music management şi PR, completate de proiecte de comunicare în sport şi evenimente.

⇒ Are peste 20 de ani de experienţă în industria muzicală, dintre care nouă ani în cadrul Roton Records. A lucrat în proiecte de artist management, PR, strategie, endorsement şi evenimente.

⇒ Printre artiştii la ale căror proiecte a contribuit se numără Morandi, Inna, Akcent, Fly Project, Activ, Alex Velea, Antonia, Connect-R şi Lidia Buble.

⇒ În următorii trei ani, îşi propune să dezvolte zona de strategie şi consultanţă şi să aleagă proiecte în care poate avea un aport real şi care se pot transforma în parteneriate pe termen lung.

O tranziţie calculată

Bogdan Chilărescu

Antreprenor: Fondator, Entremat

Angajat: sales management

După mai mult de 20 de ani petrecuţi în vânzări, Bogdan Chilărescu spune că a învăţat să nu confunde curajul cu asumarea inutilă a riscului. De aceea, nu a privit antreprenoriatul ca pe un salt în gol, ci ca pe un proces de validare. A păstrat jobul şi a început să construiască în paralel Entremat, un business care furnizează soluţii pentru managementul parcărilor şi controlul accesului auto. „Am vrut să testez ideea, să văd dacă există o nevoie reală în piaţă, dacă pot transforma experienţa mea într-o ofertă pentru care oamenii sunt dispuşi să plătească şi, mai ales, dacă îmi place cu adevărat rolul de soloprenor.” Pentru el, trecerea la antreprenoriat full-time trebuie să fie susţinută de dovezi: un model de business validat, clienţi, venituri predictibile şi suficientă tracţiune pentru ca decizia să nu pună întreaga presiune financiară pe o idee aflată încă în etapa de testare. „Nu văd faptul că am păstrat jobul ca pe o ezitare de a deveni antreprenor. Îl văd ca pe o strategie de tranziţie. Experienţa din vânzări m-a învăţat că cele mai bune decizii nu sunt neapărat cele mai rapide, ci cele bazate pe informaţii reale din piaţă.” Entremat a fost lansat în 2026 şi a livrat deja un prim proiect în vestul ţării. Compania dezvoltă Entringo, o platformă care combină software-ul cu echipamente dedicate – camere ANPR/LPR, bariere, terminale de plată şi sisteme de ghidare – pentru automatizarea fluxurilor de vehicule. Momentul în care proiectul secundar a început să capete forma unui business nu a fost legat de o anumită cifră, ci de schimbarea motivaţiei fondatorului. „Am început să fac lucrurile pentru că îmi place să le fac şi pentru că văd sens şi potenţial în ceea ce construiesc, nu doar pentru că vreau un venit suplimentar.”

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

O zi obişnuită este, în realitate, un exerciţiu de disciplină şi prioritizare. Pentru că am două roluri, trebuie să fiu foarte atent să nu le las să se amestece complet. După pandemie şi odată cu noua ordine profesională adusă de munca de acasă, graniţele s-au estompat. Nu mai ştii întotdeauna exact când începe şi când se termină rolul de angajat, cu atât mai puţin cel de antreprenor. Cred că acesta este, de fapt, unul dintre avantajele construirii unui business în paralel cu un job: înveţi să fii foarte atent cu timpul tău. Iar pentru un soloprenor, timpul este probabil cea mai importantă resursă.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Profitul generat de business prefer să îl reinvestesc. În loc să îl tratez ca pe un venit suplimentar pe care să îl consum, îl văd ca pe un combustibil pentru etapa următoare: dezvoltarea serviciilor, achiziţia de instrumente, marketing, know-how, procese şi, în timp, construirea unui business care să aibă o valoare proprie. Businessul are un potenţial mult mai mare, nu doar din perspectiva veniturilor, ci şi a amplorii la care poate ajunge – resurse, angajaţi şi proiecte. De aceea, obiectivul meu nu este să pot spune cât mai repede că businessul îmi aduce mai mult decât salariul. Vreau să îl construiesc suficient de solid încât, atunci când voi face trecerea la antreprenoriat full-time, aceasta să nu fie o decizie luată din nevoie, ci una susţinută de un model validat şi de o viziune clară. Privesc fiecare leu reinvestit astăzi în business ca pe o investiţie în independenţa mea profesională de mâine.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajat şi antreprenor şi care este preţul acestei duble vieţi profesionale?

Cel mai dificil este să acorzi suficient timp businessului şi să îl prioritizezi astfel încât să poată creşte. Trebuie să găseşti timpul, resursele şi instrumentele necesare pentru a lua deciziile corecte. Paradoxal, faptul că timpul este limitat m-a ajutat să devin mai disciplinat ca antreprenor. Nu îmi permit să fac totul. Trebuie să mă întreb permanent: care este activitatea care aduce cea mai mare valoare acum?

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Echilibrul nu este uşor de menţinut şi există momente în care apar dezechilibre. Am simţit că jobul încetineşte ritmul de creştere a businessului, iar principala limitare este timpul. Fiecare oră poate însemna o conversaţie cu un client, un follow-up, o întâlnire, o ofertă sau construirea unei relaţii noi. Ca soloprenor, toate acestea depind direct de mine. Atunci când ai şi un job full-time, nu poţi aloca businessului atât timp cât ţi-ai dori. De aceea, nu încerc să fac cât mai multe lucruri, ci să mă concentrez asupra activităţilor care pot genera cel mai mare impact comercial. Cred că aceasta este una dintre lecţiile importante pe care le-am transferat din vânzări în antreprenoriat: nu orice activitate înseamnă progres şi nu orice oportunitate merită timpul tău.

Care a fost momentul în care ai realizat că ceea ce pornise ca un proiect secundar devenise, de fapt, un business?

Momentul apare atunci când începi să te simţi cu adevărat motivat de ceea ce faci. Apoi încep să vină şi rezultatele şi îţi dai seama că proiectul secundar se transformă în ceva serios, că începe să se contureze un business. Acesta a fost semnalul important pentru mine: am început să fac lucrurile pentru că îmi place să le fac şi pentru că văd sens şi potenţial în ceea ce construiesc, nu doar pentru că vreau să obţin un venit suplimentar. Atunci când ceea ce faci te motivează, începi să priveşti altfel timpul investit. Nu îl mai percepi doar ca pe încă o responsabilitate de după program, ci ca pe ceva ce construieşti pentru tine şi pentru viitorul tău.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

Nu cred că există un prag unic de venit la care să spun: „De mâine renunţ la job”. Pentru mine, trecerea la antreprenoriat full-time va fi rezultatul unei combinaţii între cifre, predictibilitate şi potenţialul businessului. Aş vrea să văd că businessul generează constant venituri, că există un flux sănătos de clienţi şi că ceea ce construiesc poate creşte dacă îi aloc mai mult timp. Practic, vreau să ştiu că problema nu este lipsa pieţei sau a unui model de business, ci faptul că sunt limitat de timpul pe care îl pot investi. Experienţa mea în vânzări este foarte importantă şi în această evaluare. Dacă văd că există cerere, că oferta este validată şi că pierd oportunităţi comerciale numai pentru că nu am suficient timp, atunci jobul începe să devină mai degrabă o limitare a capacităţii decât o sursă de siguranţă. Nu vreau să renunţ la job doar pentru că businessul ajunge într-o anumită lună la un anumit nivel al veniturilor. Mă interesează mai mult consistenţa pe o perioadă suficient de lungă şi dovada că businessul are un potenţial real de creştere.

„În următorii trei ani vreau să ajung în punctul în care să pot renunţa la job nu pentru că m-am săturat de el, ci pentru că businessul pe care l-am construit a devenit suficient de puternic încât să reprezinte următorul pas logic.”

⇒ Entremat livrează soluţii pentru managementul parcărilor şi controlul accesului auto. În centrul businessului se află Entringo, o platformă care combină
software-ul cu echipamente precum camere ANPR/LPR, bariere, terminale de plată şi sisteme de ghidare.

⇒ Soluţia automatizează fluxul vehiculelor, de la intrare şi ieşire până la plată şi raportare, şi se adresează operatorilor şi administratorilor de parcări, centrelor comerciale, aeroporturilor, clădirilor de birouri, spitalelor, hotelurilor şi ansamblurilor rezidenţiale.

⇒ Compania a fost înfiinţată în 2026 şi a livrat primul proiect în vestul ţării. În prezent, Bogdan Chilărescu lucrează la dezvoltarea unor parteneriate şi în celelalte regiuni.

⇒ Profitul obţinut este reinvestit, iar obiectivul pentru următorii trei ani este construirea unui business matur, predictibil, cu clienţi recurenţi şi un sistem comercial care să poată funcţiona şi dincolo de timpul investit direct de fondator.

Nu vrea să aleagă între angajat şi antreprenor. Vrea o carieră în care să încapă toate ideile sale

Laura Iane

Cofondatoare, COPERA Branding

Angajată: pastel, cadru didactic asociat SNSPA

„Eu nu cred în clişeele care dau târcoale ideii de antreprenor sau celei de angajat. Asta nu înseamnă că nu înţeleg diferenţele. Din tot ce am experimentat până acum, ambele au un câştig şi un cost şi nu le-aş pune în poziţii antagonice”, spune Laura Iane, pentru care distincţia dintre angajat şi antreprenor nu descrie în întregime felul în care îşi construieşte cariera. Este Executive Creative Director în cadrul agenţiei pastel, cofondatoare a COPERA Branding, coach în formare şi cadru didactic asociat la SNSPA. În plus, urmează un curs de editor de carte şi lucrează la propria carte. Nu îşi propune ca unul dintre aceste roluri să le înlocuiască pe celelalte, ci caută un cadru profesional în care ele să poată coexista. Nici jobul de la pastel nu este pentru ea „doar” un job. Spune că lucrează la proiectele agenţiei ca şi cum ar fi ale sale, însă numărul mare de idei pe care ar vrea să le transforme în realitate a făcut-o să caute şi alte spaţii de construcţie. Astfel a apărut COPERA Branding, proiect cofondat împreună cu Dana Nae Popa şi construit sub forma unor module de workshopuri în care identitatea unui brand este dezvoltată direct alături de antreprenor. „Am avut nevoie de un alt cadru în care să construiesc proiecte de branding aşa cum am visat. Am construit un model de business suplu, astfel încât să se strecoare firesc în vieţile antreprenorilor cu care lucrăm, în viaţa mea de angajat, dar şi în viaţa Danei de antreprenor full-time, cu multe alte pălării.” COPERA a fost gândit de la început ca un business, nu ca un proiect secundar care urma să fie validat ulterior. Aproape patru ani mai târziu, cele două fondatoare îşi redesenează modelul într-o industrie în care inteligenţa artificială poate genera într-un minut elemente vizuale pentru care, până recent, era nevoie de zile sau săptămâni de lucru. Pentru Laura Iane, întrebarea nu este însă când va renunţa la job pentru antreprenoriat, ci cum poate construi în continuare proiecte relevante fără să fie obligată să aleagă un singur rol.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Evit să cad în capcana opoziţiei dintre angajat şi antreprenor. Eu mă uit la ziua mea ca la o zi plină de proiecte şi de roluri. La pastel sunt Executive Creative Director full-time, iar rolul meu este de lider şi manager, de integrator şi mobilizator de competenţe. La COPERA sunt strateg şi designer. În proiectul de coaching sunt coach şi folosesc competenţe şi instrumente testate pentru a-i ajuta pe oameni să construiască relaţii de prietenie mai bune, trăite cu mai multă intenţie şi cu mai puţine întâlniri amânate. Împreună cu Dana suntem şi cadre didactice asociate la SNSPA, în cadrul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice. Anul acesta a fost al treilea în care, din februarie până în iunie, am lucrat alături de studenţii cursului de Imagini şi simboluri. Îmi împart timpul în funcţie de flux şi de nevoi. Programul de la pastel are un ritm şi un proces de lucru bine definite, iar celelalte proiecte îşi găsesc locul după ora 18:00, în weekend sau, din când în când, vinerea.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

În ultima perioadă, ne-am retras puţin pentru a redesena modelul de business, având în vedere impactul inteligenţei artificiale asupra comunicării, dar mai ales asupra zonei de identitate vizuală. Când AI-ul face un logo într-un minut, care mai este rolul specialiştilor care au studiat comunicarea vizuală şi marketingul timp de 20 de ani? Pe cine mai interesează un brand construit „ca la carte”? Şi, apropo, în ce măsură mai este relevantă cartea? Au fost întrebări complicate, cu răspunsuri deloc simple, dar credem că le-am dat de cap. Banii vin, dar este important să rămânem relevante şi, în acest proces, să nu ne pierdem pe noi cu totul. Eu mă uit la veniturile mele cumulat, ca la un întreg format din mai multe surse. Antreprenoriatul îmi aduce venituri direct proporţionale cu timpul pe care îl investesc.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajată şi antreprenoare şi care este preţul acestei duble vieţi profesionale?

Cel mai dificil este că ziua are doar 24 de ore. Mi-aş dori să aibă mai multe, ca să pot da viaţă tuturor ideilor mele. Când proiectele ies bine, nu simt că obosesc, pentru că mă încarcă foarte mult. În schimb, atunci când simt că dau în gol, obosesc destul de repede.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenoare?

Nu am simţit că jobul împiedică businessul să crească. Din contră. Prin intermediul tuturor acestor roluri am cunoscut oameni foarte frumoşi şi am reuşit chiar să conectăm unele proiecte între ele. Pentru mine, lumile acestea nu sunt complet separate. Experienţele şi oamenii pe care îi întâlnesc într-un rol pot crea idei, colaborări sau perspective utile pentru celelalte proiecte.

Care a fost momentul în care ai realizat că ceea ce pornise ca un proiect secundar devenise, de fapt, un business?

În cazul nostru, COPERA a început direct ca un business. Ne-am dorit foarte mult să construim acest proces de cocreare şi am simţit că are nevoie de un spaţiu aparte. Nu a existat un moment în care să trecem de la ideea de proiect secundar la cea de business. Am pornit de la început cu intenţia de a construi un serviciu clar, cu un proces propriu şi cu valoare pentru antreprenorii alături de care lucrăm.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

Nu îmi doresc ca antreprenoriatul part-time să devină full-time. Nu acesta este obiectivul meu. Îmi doresc să avem cinci-şase proiecte pe an, să dezvoltăm zona de branding pentru industriile culturale şi educaţionale şi, mai ales, să ajutăm businessurile care au un impact pozitiv prin produsele sau serviciile lor. Pentru mine, succesul COPERA nu se măsoară prin renunţarea la job, ci prin relevanţa proiectelor pe care le construim şi prin capacitatea lor de a produce o schimbare reală pentru antreprenorii cu care lucrăm.

Cum arată COPERA astăzi şi unde vrei să ajungi în următorii trei ani?

COPERA nu are angajaţi. Antreprenorii lucrează direct cu mine şi cu Dana. În prezent, procesul nostru presupune patru module de learning & doing: workshopuri în care lucrăm cot la cot cu antreprenorii pentru poziţionare, naming, logo şi manualul de brand. Între aceste workshopuri, finisăm tot ceea ce am construit împreună. În noiembrie se împlinesc patru ani de când am lansat COPERA. Lucrăm acum la actualizarea site-ului, astfel încât să fie vizibile şi proiectele realizate în această perioadă. În următorii ani vrem să păstrăm modelul suplu, să lucrăm la cinci-şase proiecte anual şi să ne concentrăm mai mult asupra industriilor culturale şi educaţionale şi asupra businessurilor care generează un impact pozitiv. Nu urmărim volumul, ci proiectele în care procesul de co-creare poate construi un brand relevant şi coerent.

„Scopul meu nu este să devin antreprenor full-time, ci să fiu generativă şi să construiesc proiecte creative, indiferent de format.”

⇒ COPERA Branding este un studio de branding participativ, cofondat în 2022 de Laura Iane şi Dana Nae Popa, din dorinţa de a construi alături de antreprenori poziţionarea şi identitatea brandurilor lor.

⇒ Procesul COPERA este organizat în patru module de learning & doing: workshopuri în care fondatoarele lucrează alături de antreprenori la poziţionare, naming, logo şi manualul de brand.

⇒ Businessul nu are angajaţi, iar antreprenorii lucrează direct cu cele două fondatoare. Modelul a fost gândit astfel încât proiectele să poată fi integrate atât în programul Laurei Iane, angajată full-time, cât şi în cel al Danei Nae Popa, antreprenoare full-time.

⇒ Obiectivul nu este dezvoltarea unui volum mare de proiecte, ci realizarea a cinci-şase proiecte anual şi extinderea serviciilor de branding în special către industriile culturale şi educaţionale şi către businessurile cu impact pozitiv.

Când bucuria de a-i ajuta pe ceilalţi să crească devine business

Sibel Ibram

Angajată: lucrează într-o companie multinaţională, în zona de Global Business Services (GBS)

Antreprenoare: Fondatoare, proiect de cursuri şi workshopuri de Design Thinking şi dezvoltare profesională

Sibel Ibram spune că îi place ceea ce face în organizaţia în care lucrează şi că proiectele, provocările şi oamenii pe care îi întâlneşte îi oferă în continuare oportunităţi de învăţare şi dezvoltare. În paralel, a descoperit că momentele care îi aduc cea mai mare bucurie şi împlinire sunt cele în care îi ajută pe ceilalţi să înveţe, să crească sau să privească o problemă dintr-un unghi nou. Aşa au apărut primele cursuri şi workshopuri de Design Thinking. Nu a pornit cu un plan de afaceri şi nici cu obiectivul de a deveni antreprenoare peste noapte, ci din pasiunea de a lucra cu oamenii şi de a transmite mai departe experienţa acumulată de-a lungul carierei. Proiectul a devenit un business după primul curs susţinut, când feedbackul participanţilor a fost urmat de recomandări şi de solicitări pentru noi sesiuni. Sibel a înţeles atunci că există o nevoie reală şi oameni dispuşi să investească timp şi încredere în ceea ce oferă. Businessul se află încă într-o etapă de construcţie şi este dezvoltat seara şi în weekend, în afara programului de lucru.

De ce ai ales să construieşti un business în paralel cu jobul şi nu să faceţi saltul direct spre antreprenoriat full-time?

Am început să construiesc acest business în paralel cu rolul meu de angajat pentru că îmi place ceea ce fac în organizaţia în care lucrez şi simt că încă am multe de învăţat şi de experimentat profesional. Continui să descopăr provocări noi, oameni de la care am ce învăţa şi proiecte care mă ajută să mă dezvolt. În acelaşi timp, am observat că cele mai frumoase momente pentru mine, cele care îmi aduc bucurie şi împlinire, sunt acelea în care îi ajut pe ceilalţi să înveţe, să crească sau să privească o problemă dintr-o perspectivă nouă. Aşa au apărut primele cursuri şi workshopuri de Design Thinking pe care le-am susţinut. Am pornit la drum fără un plan de afaceri şi fără obiectivul de a deveni antreprenoare peste noapte. Am pornit din pasiune şi din dorinţa de a transmite mai departe experienţa acumulată de-a lungul carierei.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine de la prima oră până seara? Când începe rolul de angajat şi când începe cel de antreprenor?

Îmi doresc să separ foarte clar cele două roluri. Am învăţat pe propria piele că, atunci când încerci să faci două lucruri simultan, niciunul nu primeşte atenţia pe care o merită. Seara şi weekendurile sunt momentele în care „schimb pălăria” şi intru în rolul de antreprenor. Atunci pregătesc materialele pentru cursuri, citesc, creez conţinut, cunosc oameni şi interacţionez cu potenţiali colaboratori. Tot atunci lucrez la idei noi şi susţin cursurile şi sesiunile de tip workshop.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

În acest moment, salariul repre­zintă principala mea sursă de siguranţă financiară, iar businessul se află încă într-o fază de construcţie. Privesc această perioadă ca pe o investiţie. Obiectivul meu este să construiesc o fundaţie solidă şi o reputaţie bazată pe încredere. Stabilitatea financiară îmi permite să aleg proiectele în care cred şi să mă concentrez asupra valorii pe care o pot aduce oamenilor, nu doar asupra rezultatului financiar imediat.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajată şi antreprenoare şi care este preţul acestei duble vieţi profesionale?

Cel mai dificil lucru este, fără îndoială, timpul. Atunci când alegi să construieşti ceva al tău, orele nu se multiplică. În mod inevitabil, sacrifici o parte din timpul liber, din momentele de relaxare şi, uneori, chiar din timpul petrecut cu cei dragi. În cazul meu, provocarea este să găsesc permanent un echilibru între ambiţiile profesionale, business şi viaţa personală.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenoare?

Simt că stabilitatea oferită de salariu mă ajută să iau decizii mai bune ca antreprenoare. Pot să mă concentrez asupra lucrurilor care aduc cu adevărat valoare participanţilor la cursurile mele şi asupra construirii unei comunităţi în jurul acestui proiect. În plus, multe dintre experienţele şi lecţiile acumulate în mediul corporate îmi sunt extrem de utile în dezvoltarea businessului.

Care a fost momentul în care ai realizat că ceea ce pornise ca un proiect secundar devenise, de fapt, un business?

Momentul a venit după primul curs pe care l-am susţinut. Feedbackul primit a fost încurajator, iar ulterior au început să apară recomandările şi solicitările pentru alte sesiuni. Atunci am realizat că nu mai era doar un hobby sau un proiect personal. Exista o nevoie reală şi existau oameni dispuşi să investească timp şi încredere în ceea ce ofeream.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time? Există un prag concret la care aţi renunţa la job?

Cred că antreprenoriatul va deveni full-time în momentul în care impactul şi volumul activităţii vor creşte suficient de mult încât să necesite întreaga mea atenţie. Dacă voi ajunge în situaţia în care nu mai pot oferi aceeaşi calitate nici rolului de angajat, nici propriului business, atunci va fi momentul să aleg. Până atunci, cele două lumi coexistă şi se susţin reciproc.

Businessul dumneavoastră în cifre: ce faceţi, când aţi început, câţi angajaţi aveţi şi unde vreţi să ajungeţi în următorii trei ani?

Am început acest proiect în 2026 şi sunt, practic, un „one-woman show”. Mă ocup de toate aspectele businessului, de la dezvoltarea conţinutului până la promovarea şi livrarea programelor. Activez în zona dezvoltării personale şi profesionale, valorificând experienţa acumulată în transformare organizaţi­onală, excelenţă operaţională, îmbunătăţire continuă, coaching şi facilitarea workshopurilor. În următorii trei ani, mi-aş dori să construiesc un brand perso­nal recunoscut şi apreciat şi să ajung la cât mai mulţi oameni prin programe de învăţare şi dezvoltare. Vreau să continui să fac ceea ce mă motivează cel mai mult: să îi ajut pe oameni să descopere că pot mai mult decât cred şi să ne bucurăm împreună de rezultate. Totul a pornit din bucuria de a lucra cu oamenii şi de a împărtăşi ceea ce am învăţat. Antreprenoriatul este consecinţa firească a acestei pasiuni.

„Totul a pornit din bucuria de a lucra cu oamenii şi de a împărtăşi ceea ce am învăţat. Antreprenoriatul este consecinţa firească a acestei pasiuni.”

⇒ Sibel Ibram şi-a început proiectul personal în 2026, din dorinţa de a transmite mai departe experienţa acumulată în transformare organizaţională, excelenţă operaţională şi îmbunătăţire continuă.

⇒ Susţine cursuri şi workshopuri de Design Thinking şi dezvoltă programe dedicate dezvoltării personale şi profesionale, în care foloseşte instrumente de coaching şi facilitare.

⇒ Businessul funcţionează, deocamdată, ca un „one-woman show”: Sibel se ocupă de dezvoltarea conţinutului, promovarea programelor, relaţia cu participanţii şi susţinerea cursurilor.

⇒ În următorii trei ani, îşi propune să construiască un brand personal recunoscut şi să ajungă la cât mai mulţi oameni prin programe de învăţare şi dezvoltare.