O discutie despre lumea de dupa disparitia presei tiparite ar fi folositoare, de exemplu, intr-un context marcat de reducerea tirajelor sau a incasarilor din publicitate, de rezultatele in scadere ale celor mai multe case de presa din Romania si din lume, dar si de apetenta din ce in ce mai scazuta a oamenilor pentru citit ziare. Exista tot mai multe voci care canta prohodul presei - insi cu afaceri pe internet, specialisti in comunicare, analisti sau simpli cetateni. Cliseele sunt la indemana: internetul este noul mediu, jurnalistii sunt stupizi, noile platforme vor inlocui hartia, oamenii nu mai vor sa plateasca pentru informatie, bla, bla, bla. In mod ciudat, n-am vazut niciunde o discutie completa despre ce inseamna schimbarea din presa.

Am intuit schimbarea in urma cu multi ani, incepand sa citesc un articol intr-o revista americana; era scris intr-un mod direct si despre un subiect de care nu m-as fi apropiat atunci nicicum: o poveste despre marketing si bauturi alcoolice care incepea cam asa: "..crezi ca platesti mai mult pentru apa curata, grija in distilare si cerealele de calitate? Ei bine nu, fraiere! E marketing....", si continua pe acelasi ton. Cum sa te adresezi intr-un mod asa de necuviincios cititorului?, am gandit atunci. Dar succesul revistei m-a convins ca se poate si ca, daca argumentezi logic si corect, iar stilul scriiturii este savuros, cititorul chiar va aprecia sa fie facut fraier.

Multi ani mai tarziu revista aceea nu mai este, chiar daca a fost bine scrisa si a revolutionat lumea mica a presei; a fost maturata de valurile iscate de internet si de new media. Regasesc in schimb franturi din spiritul jurnalistilor de acolo si recunosc ca am imprumutat si eu din acel spirit, cum m-am priceput.

Acel spirit ma face sa intreb astazi: fraierilor, chiar nu vedeti mai mult? De ce nu pomeneste nimeni de afacerile conexe care tin de media si care ar putea fi afectate de caderea presei, asa cum o anticipeaza cei mai multi?

The Day After: incep sa sufere fabricile de materiale si tipografiile si furnizorii de servicii, de la fotografii la distributie.

Pe urma companiile de relatii publice si creativii din publicitate vor constata ca le-au disparut bucati consistente din business si ca sumele pe care le manuiesc nu mai sunt aceleasi.

Golul se va amplifica, va cuprinde tot mai multe segmente, de la cetateanul de rand, care astazi are impresia ca stirea, informatia, creste undeva in copacul Google, singura, fara contributia cuiva si pana la purtatorul de cuvant al unei companii care va descoperi ca pur si simplu nu vorbeste aceeasi limba cu strada. In timp copacul Google va deveni din ce in ce mai sterp iar companiile vor constata ca nu mai comunica deloc cu clientii.

Vor disparea voci publice, puternice, coerente, chiar partizane, dar competente si echilibrate, dispunand chiar si de o anumita doza de intelepciune. The new media va descoperi ca o sursa buna de trafic, conflictul adica, acum la moda si folosit din plin, a disparut si vor trebui sa caute noi tinte si noi modalitati de a se mentine in atentia publicului. Politicienii si administratiile vor fi, probabil, cei mai fericiti - cine sa mai critice cheltuielile nejustificate, cine sa mai intrebe "de ce, cum, cand, cat?".

Scenariul este o viziune simplista si dusa la extrem; in realitate asa ceva nu se va intampla. Modelele de business vor fi rescrise si oamenii vor realiza ca Marshall McLuhan nu a avut intrutotul dreptate - mesajul nu este totdeauna mediul. Unele mesaje trebuie concepute, detaliate, puse in context iar mediul - tiparitura, internet, semnale cu fum sau grafitti-uri - conteaza mai putin (teoria lui McLuhan se verifica in alte zone, TV sau internet, dar asta e alta discutie). Dar, repet, analizand o potentiala "zi de dupa", chiar pe un fond lipsit de realism, vom intelege mai bine unde gresim acum.

Numere: in saptamana 22 - 26 martie reforma sistemului medical promovata de presedintele Barack Obama domina presa americana: 60% din informatia difuzata de social media si 45% din cea furnizata de media traditionale priveau reforma (pentru comparatie, problema internetului in China era, cu 15%, urmatorul subiect in social media, in timp ce criza economica, cu 10%, era al doilea cel mai important subiect in ziare si reviste). Cu toata aceasta desfasurare de forte, in aceeasi perioada trei sferturi dintre americani declarau ca habar n-au ce inseamna reforma sistemului sanitar.

Alte numere: in ianuarie 2010, jumatate dintre romani spuneau, conform unui studiu al UPC, ca s-au saturat sa vada la TV emisiuni pe tema crizei economice, peste 44% considerau ca posturile TV sunt de vina pentru inrautatirea situatiei, 29,6% spuneau ca nu vor sa vada stiri despre oameni care isi pierd locurile de munca sau locuintele, iar 16,9% militau pentru interzicerea programelor care arata efectele negative ale crizei. 50% dintre romani se informeau in legatura cu criza economica de la televizor, 44% de pe internet, 4% din ziare si 1% de la radio.

Si intrebare: in aceste conditii, unde mai este rolul presei si unde este fractura? Ar trebui ca la emisiunile de stiri crainicii sa stea in cap, iar jurnalistii sa foloseasca toate vorbele acelea cu bip-uri pentru a capta atentia publicului?