Desi pare stiintifico-fantastic, scenariul transformarii Romaniei intr-un centru financiar regional este credibil si realizabil.

Reducerea fiscalitatii este un subiect la moda pana si in Romania, chiar daca reducerea impozitelor nu vizeaza echilibrarea impozitarii muncii cu impozitarea capitalului ci, dimpotriva, adanceste acest dezechilibru prin reducerea in continuare a impozitului pe profit. Desigur ca autoritatile ar putea sustine ca acest dezechilibru este mentinut intentionat pentru a incuraja libera initiativa. Pe de alta parte, criticii vor spune ca daca guvernul ar dori incurajarea liberei initiative, ar trebui sa elimine impozitele "mascate" introduse pe sub mana in ultimii ani precum taxa pentru serviciul public de radio sau televiziune, ar reduce numarul de impozite, taxe si contributii si, mai ales, ar simplifica formalitatile solicitate pentru functionarea intreprinderilor mici si mijlocii. Intr-adevar, investitorii nu se plang de timpul necesar infiintarii unei afaceri ci de faptul ca functionarea unei societati comerciale este ingreunata de tot felul de formalitati birocratice. 

Daca analizam evolutia fiscalitatii in Europa, pe langa tendinta de atragere a investitiilor prin reducerea fiscalitatii (cu Slovacia ca exemplu de succes), trebuie sa remarcam reactia din ce mai dura a marilor puteri economice europene in fata procesului de relocare a unor industrii catre Europa de Est. Acest proces de relocare a industriilor prelucratoare, din Vest catre Est are o consecinta extrem de neplacuta asupra populatiei si, prin extensie, politicienilor - cresterea somajului. Trebuie sa fim constienti ca, spre exemplu, Franta sau Germania nu vor sta cu mainile in san in timp ce locurile de munca migreaza spre Est. Putem doar sa ne intrebam ce decizie vor lua in perioada urmatoare: reducerea fiscalitatii interne sau presiuni politice asupra noilor state membre pentru a mari impozitele la un nivel minim acceptat.  Este la fel de probabil ca pe langa o reducere a impozitelor, sa se intensifice presiunile asupra noilor tari membre sau tarilor care urmeaza sa adere (asa cum este Romania) pentru a mentine nivelul fiscalitatii la un nivel mai ridicat.

In acest context, Romania se afla intr-o situatie destul de ingrata. Aceasta situatie deriva din faptul ca economia romaneasca are nevoie de o relaxare substantiala a fiscalitatii (in special, a fiscalitatii aplicate fortei de munca). Totusi, o decizie politica in acest sens va fi dificil de luat din cauza a doua constrangeri majore. Prima constrangere deriva din faptul ca aderarea la Uniunea Europeana necesita alocarea unor fonduri financiare importante pentru domenii precum protectia mediului, infrastructura etc. Pe de alta parte, nu este un secret ca aderarea Romaniei depinde (intr-o masura mai mare sau mai mica) de "bunavointa" marilor puteri economice europene. In acest caz, o reforma fiscala de genul celei din Slovacia ar putea schimba radical "bunavointa" aratata Romaniei pana acum.

Cu toate acestea, reforma fiscalitatii nu se reduce la scaderea cotelor de impunere. Pozitia geografica a Romaniei ar putea fi valorificata in sensul transformarii tarii noastre intr-o placa turnanta a investitiilor spre si dinspre Est. Relatiile economice traditionale cu tarile arabe, cu Rusia  sau cu China  ar trebui valorificate intr-un mod mai inteligent decat pana acum. De exemplu, o valorificare inteligenta a acestor relatii ar presupune crearea cadrului legislativ pentru infiintarea unor firme offshore pentru investitorii din tarile mentionate mai inainte, prin care acestia sa isi deruleze investitiile in Europa, dupa modelul consacrat al Olandei sau, la o scara mult mai mica, al Ungariei. In plus, un regim fiscal privilegiat pentru firmele de tip holding ar permite investitorilor romani sa devina actori importanti pe pietele globale. Scenariul transformarii Romaniei intr-un centru financiar regional (sau chiar global), desi pare stiintifico-fantastic, este credibil si realizabil. Acest statut necesita creativitate, decizie politica si, mai ales, curajul de a lupta pentru o idee. 

Reforma fiscalitatii, vazuta ca o componenta a strategiei economice a Romaniei, trebuie sa ia in considerare faptul ca resursa principala este (inca) forta de munca calificata si ieftina. Cu ajutorul careia ar trebui sa ne construim infrastructura economica si sa acumulam capital. Din pacate, conditiile economice nefavorabile ale tranzitiei au facut ca sporul demografic sa fie negativ, asa ca reforma fiscala ar trebui sa suplineasca si declinul resursei noastre principale. Trebuie doar sa ne deprindem sa traim si sa actionam global.