In urma cu doua saptamani, grupul democrat din Camera Reprezentantilor, cu sprijinul administratiei, a prezentat un proiect de lege de 600 de pagini cu privire la energie si clima. In centrul acestuia se afla un plan de reducere a gazelor cu efect de sera, printr-un complicat sistem de tranzactionare a certificatelor de poluare. Acesti oameni au cele mai bune intentii, dar mi-as dori sa traga putin aer in piept si sa se intrebe inca o data: chiar poate fi adoptat un astfel de sistem de tranzactionare? Va functiona el? Si este asta cea mai buna strategie, data fiind toata birocratia care va fi necesara pentru monitorizarea emisiilor, pentru licitatii si pentru urmarirea tranzactiilor?

 

Sustinatorii sistemului spun ca acesta este preferabil unui simplu impozit pe emisiile de carbon, pentru ca el stabileste o cota nationala pentru emisii si se ascunde dupa deget, nefolosind cuvantul “impozit”.Opozantii nu se mai joaca de-a ascunsul dupa deget si de la sfarsitul lunii trecute, am putut auzi un cor de republicani, de democrati proveniti din statele care exploateaza intens carbune, think-tank-uri de dreapta si eco-sceptici cantand cu totii acelasi refren: “Sistemul de tranzactionare a certificatelor de poluare este un impozit. Obama va va creste impozitele si va sacrifica locuri de munca americane ca sa combata aceasta legenda cu incalzirea globala, despre care multi oameni de stiinta cred ca e o prostie. Mai rau, acest sistem de tranzactionare va fi gestionat de Wall Street. Daca v-au placut instrumentele financiare derivate din piata ipotecara, atunci va veti indragosti si de cele derivate din certificatele de emisii de noxe”.