"Iesim in strada saptamana viitoare, de la 1 februarie 200.000 de angajati vor fi someri", "Aproximativ 400 de angajati ai CFR din Hunedoara ar urma sa fie disponibilizati de la 1 martie", "Aproape 300 de salariati ai Mefin Sinaia, in somaj tehnic, de la inceputul saptamanii", "Peste 10.000 de salariati din sectorul feroviar vor fi disponobilizati, de la 13 companii". Sunt principalele titluri din ultima saptamana, care anuntau noi reduceri de personal.

Nu este usor pentru nimeni sa inteleaga si sa accepte ca dintr-o data nu mai este un super candidat, pe care orice companie ar fi mai mult decat bucuroasa sa-l aiba in echipa si care nici nu s-ar deranja sa se prezinte la un interviu daca nu i s-ar oferi macar 500 de euro peste salariul pe care il avea deja. Partea proasta este ca nu are incotro. Intr-un fel, pentru un observator din exterior, este destul de trist sa vada ca vocile cele mai stridente de acum doi ani sunt ale unor oameni care astazi se chinuie sa-si pastreze locul de munca sau isi fac lobby doar-doar altcineva le-ar putea oferi un loc de munca, nu neaparat mai bine platit, ci sigur.

Pe de alta parte, era si vremea sa intelegem o chestiune mai mult decat simpla: nimeni nu este de neinlocuit, iar cui nu-i place starea de fapt, e liber oricand sa plece. Cine este suficient de curajos incat sa riste si sa incerce acum sa vada cat de indispensabil este pentru companie, n-are decat. O face, cum spune francezul, pe barba lui. Doar ca s-ar putea sa ajunga, in scurt timp, unul dintre cei tot mai multi care isi cauta anunturi pe site-urile de specialitate. Si nu ar trebui sa se mire nici daca va fi sunat pentru un post de agent de vanzari, platit la comision, sau de operator intr-un callcentre. Nu ca acestea nu ar fi munci la fel de nobile ca oricare alta, doar ca discrepanta dintre imaginea si experienta trecute si noile "oportunitati" ar fi prea mare pentru a ne lasa indiferenti.

Si daca tot am inceput intr-o nota pozitiva, sa continuam la fel. Anul acesta nu va fi deloc mai bun decat anul trecut. Nu as vrea sa par inamicul numarul 1 al angajatilor onesti si merituosi din Romania, dar cine isi imagineaza ca a scapat de cea fost mai rau si ca plecarea nefericitului coleg de etaj, departament sau birou inseamna ca raul a trecut, s-ar putea sa aiba surprize neplacute. La fel, cine crede ca daca anul trecut nu i-a crescut salariul, dar in 2010 cu siguranta sefii vor compensa, s-ar putea sa aiba surprize si mai neplacute.

Nu militez pentru revenirea la principiul muncii pe plantatie si nici pentru ideea de obedienta si loialitate pana la moarte pentru angajator, dar cred ca este bine ca, din cand in cand, sa mai coboram cu picioarele pe pamant si sa nu mai luam totul de-a gata.