Acum o lună, la ZF Live, Tănase Stamule, decanul FABIZ – Facultatea de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine din cadrul ASE Bucureşti - a spus: „Câteva zeci de tineri români care au făcut liceul în străinătate vin acum să studieze business în România. Cei mai mulţi dintre aceşti tineri cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi cu liceul făcut acolo, care au ales să vină în România, în Bucureşti şi să studieze la FABIZ, sunt din Italia, Germania şi Spania. Înainte aveam două-trei astfel de prezenţe pe an, dar anul acesta vedem câteva zeci de astfel de aplicaţii”, a spus decanul. De unde sunt aceşti tineri români? Părinţii lor au plecat acum ceva timp la muncă în străinătate, ei au făcut şcoala, liceul acolo unde munceau şi trăiau părinţii lor, dar acum, dintr-odată, se uită către România, cel puţin către Bucureşti, atât părinţii, cât şi copiii. De unde acest interes pentru România, pentru Bucureşti, pentru FABIZ? Nivelul nostru ca facultate a crescut destul de mult şi a ajuns suficient de competitiv, astfel încât să ne putem bate de la egal la egal cu universităţi din vest, răspunde Tănase Stamule. Al doilea motiv este că viaţa în Bucureşti este mult mai ieftină decât viaţa într-un oraş universitar din străinătate.

Al treilea motiv ţine de faptul că chiriile şi chiar achiziţia unui apartament sunt „affordable” faţă de Occident, acolo unde chiriile, ca să nu mai vorbim de preţul apartamentelor, sunt la ceruri. Al patrulea motiv ţine de faptul că după terminarea facultăţii în Bucureşti îţi găseşti destul de repede un job destul de bine plătit (la început şi apoi în următorii ani) astfel încât să-ţi poţi permite să trăieşti în Bucureşti. În Occident, în marile oraşe, internshipurile au devenit o foarte mare problemă, ca să nu mai vorbim de găsirea unui job după terminarea facultăţii, proces care poate să dureze luni şi chiar ani. În Occident, atât în Europa, cât şi în SUA, rata şomajului în rândul tinerilor ajunge şi la 20%. De ce? Companiile nu reuşesc să creeze joburi bine plătite, de birou, în ritmul în care facultăţile dau absolvenţi. În orice moment poţi să-ţi găseşti un job la McDonald’s sau într-un parc logistic, dar nu poţi să-ţi găseşti atât de uşor un job dacă ai terminat zona de uman sau chiar zona de real. Dacă ai terminat ingineria, jobul pe care îl găseşti în domeniu poate să fie la sute de kilometri de un oraş mare, acolo unde se construieşte un proiect. Iar un absolvent de facultate nu este cel mai încântat să lase viaţa urbană, cu Starbucks la orice colţ de stradă, şi să se ducă undeva într-o zonă industrială. Aproape toată lumea are o părere proastă despre şcoala din România şi de aceea mulţi părinţi îşi trimit copiii în străinătate, la liceele şi facultăţile de acolo. Dar apoi problema intervine după terminarea şcolii, când trebuie să intre pe piaţa muncii, acolo unde trebuie să se bată cu toată lumea şi unde este foarte greu. Companiile din Occident sunt nemiloase, acum AI-ul sortează CV-urile şi face selecţia, aproape că nu te duci la niciun interviu faţă în faţă, iar cu un telefon la cineva, ca să treci de HR, este aproape imposibil. În România, unde companiile din Bucureşti continuă să caute absolvenţi de facultate, poţi să dai rapid un telefon şi să stai faţă în faţă cu cineva de la HR şi apoi să ajungi să vorbeşti cu un director executiv. În Occident, într-o carieră profesională chiar de un deceniu, dacă nu chiar mai mult, şansa de a sta de vorbă cu un CEO sau cu un director executiv este extrem, extrem de redusă. Situaţia de la FABIZ, unde copiii românilor plecaţi la muncă în străinătate vin să facă facultatea în România, nu poate fi imediat extrapolată şi să spunem că va fi un trend major. Dar este un început în care românii plecaţi la muncă în străinătate acum ceva timp redescoperă România, care este altfel decât atunci când au plecat. Iar problema găsirii unui job de către un absolvent de facultate în domeniul în care studiază sau într-o zonă similară este o problemă extrem de stresantă. Astfel de situaţii de la FABIZ poate se găsesc şi la alte facultăţi, fie din Bucureşti, fie din Cluj, Timişoara, Oradea, Sibiu, Iaşi, Suceava. Cred că suntem la începutul unui trend în care se descoperă atuurile pe care le pot furniza oraşele mari din ţară, de a fi un loc bun de trăit, de studiat, de găsire a unui job de birou, de a avea un venit care să-ţi poată permite să trăieşti într-un oraş destul de cosmopolit. Dacă edilii noştri, dacă autorităţile care au pe mână infrastructura ar face ceva mai mult pentru aceste oraşe, acestea ar putea deveni aspiratoare pentru copiii românilor plecaţi la muncă în străinătate, chiar pentru părinţi, dar şi pentru străini. Companiile private, multinaţionalele, companiile antreprenoriale româneşti au construit malluri, supermarketuri, reţele private de sănătate, cafenele, restaurante, au creat noi joburi, au creat această lume corporatistă, au creat o altă cultură, care a prins teren. Dacă statul ar face puţin mai mult, ar face din oraşele României zone în care ai vrea să fii şi să nu vrei să pleci la muncă sau la studii în străinătate.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)