După automatizare şi digitalizare, companiile intră acum într-o nouă etapă de transformare profundă: agentificarea. Vorbim despre integrarea de agenţi AI autonomi care nu doar execută sarcini, ci pot lua decizii operaţionale, colabora între ei şi interacţiona direct cu oamenii. Este un mod de lucru avansat pentru organizaţiile vizionare, care înţeleg că acesta este viitorul.

Spre deosebire de asistenţii virtuali clasici (chatbot, voicebot etc.), agenţii AI sunt entităţi digitale care au obiective definite, nu doar taskuri. Pot planifica, acţiona, învăţa, adapta, colaborează cu alţi agenţi AI din organizaţie şi/sau cu echipele. De asemenea, pot accesa date, trimite e-mailuri, genera documente sau interacţiona cu aplicaţii. Iată un exemplu concret: un agent AI monitorizează în timp real facturile restante, trimite automat notificări personalizate clienţilor, negociază termene şi chiar propune directorului financiar decizii de cash-flow, ceea ce ajută esenţial la optimizarea de costuri vizată de orice companie din lume.

Unde ar fi necesari şi pot fi implementaţi primii agenţi? Departamentele financiare, recrutare, marketing sau juridic ar putea fi printre primele.

Financiar–contabil: pentru gestionarea şi monitorizarea bugetelor, trimiterea de alerte când sunt pe cale să se consume.

HR & recrutare: pentru screening automatizat de CV-uri, trimiterea invitaţiilor la interviu, personalizarea angajărilor şi a integrării în echipe, în funcţie de rol, departament şi senioritate.

Marketing & vânzări: pentru testarea campaniilor, îmbunătăţirea mesajelor şi propunerea de conţinut personalizat, uşurând astfel munca creativilor. Interacţiunea cu clienţii este, astfel, directă, dincolo de clasicul chatbot.

Departamentul juridic şi conformitate: pentru verificări automate ale clauzelor contractuale faţă de politicile interne, monitorizarea riscurilor şi rapoartele necesare top managementului.

Agenţii AI deschid uşa către organizaţii semi-autonome sau hibride, în care o parte dintre decizii sunt luate de software – rapid, documentat, fără bias emoţional, iar cealaltă parte (esenţială, de altfel) de către top managementul „uman”. Cu agenţii AI, controlul centralizat pierde teren, iar deciziile se iau mai rapid.

Există riscuri? Categoric, da. Am identificat cel puţin patru, astfel. Vorbim înainte de toate despre dependenţa de AI: dacă agenţii sunt prost configuraţi, deciziile pot deveni eronate, ineficiente, decontextualizate. În al doilea rând, despre securitatea şi confidenţialitatea datelor: un agent cu acces la ERP sau CRM poate deveni o breşă majoră dacă nu este proiectat şi administrat corect. Al treilea risc vine în cazul eşecurilor: cine răspunde legal pentru deciziile greşite ale unui agent autonom? În al patrulea rând, cum gestionăm eficient acei agenţi implementaţi local, fără aprobarea departamentelor de guvernanţă (aşa-numiţii „Shadow AI”)?

În concluzie, agentificarea reprezintă o transformare radicală a modelelor de business clasice şi vine la pachet cu o serie de riscuri şi provocări ce trebuie atent gestionate. Un lucru este însă cert: companiile care adoptă rapid agenţi AI vor câştiga viteză decizională. Pentru aceasta este însă necesar şi un leadership de nivel următor, pregătit să înţeleagă şi să colaboreze cu AI.    

Cristiana Deca este expert cybersecurity, CEO & cofondatoare a Decalex Digital