Inainte de orice: titlul l-am luat de pe blogul unei doamne avocat si face parte din raspunsul dat de o primarie de sector din Bucuresti unei petitii privind strangerea cainilor vagabonzi din zona Politehnicii. In context, mesajul capata o dimensiune sporita: “...va informam ca reclamatia dvs. S-a solutionat cu ridicarea a 4 caini in data de... si cu ridicarea c 2 caini in data de..., din zona mentionata in petitie. Mentionam ca exista posibilitatea intoarcerii cainilor in teritoriu dupa adoptie...Se fac reveniri pe fiecare zona intrata in baza noastra de date, stiut fiind faptul ca, intotdeauna capturarea cainilor este o problema de miscare continua”.

 

Revenind la lucruri serioase, sa-l pomenim de Brian Deese. Are 31 de ani, invata la Yale Law School, a fost stab in campania presedintelui Barack Obama si a devenit ceea ce presa americana numeste <una din cele mai influente voci> ale administratiei americane in materie de industrie auto. Pe romaneste, viitorul General Motors si al Chrysler depinde de ce si cum va crede de cuviinta domnul Deese; o cariera interesanta si de urmarit, mai ales pentru ca de parerile, deciziile si umorile lui Brian Deese implica multi bani si existenta multor companii si a mult mai multor oameni.

 

Brian Deese si cariera sa in administratie este unul din capetele firului; la celalalt capat sta tot o extrema Richard W. Fields, directorul executiv al Juridica Capital Management - un fond de investitii cel putin ciudat. Asta pentru ca oamenii finanteaza procese: ai o mica firma sau esti un oarecare ce nu-si poate permite costurile unui proces cu un gigant, mergi la domnul Fields care iti finanteaza litigiul si iti acorda asistenta, in schimbul unei parti din despagubire. Simplu, genial, perfect adaptat sistemului juridic american.

 

Tangential cu Deese si Fields, sta engleza alesilor; testele la care au fost supusi sunt distractiv de vazut si auzit si chiar au un cat de dreptate; dar nu ating si nu rezolva fundamentul problemei, faptul ca in Parlamentul European trebuie sa trimitem insi care sa fie niste buni avocati pentru Romania, sa aiba intuitie, bun simt, o minte sprintena si care sa fie capabili sa empatizeze; n-am rezolvat nimic daca merg niste cititori de Shakespeare in original, dar care sunt lipsiti de simt practic (precizez ca scriu acest text vineri, inainte de alegeri). Pentru orice altceva exista in institutiile europene o sumedenie de insi platiti sa traduca, sa consilieze sau sa elimine orice nelamuriri. Folosind un exemplu pe care l-am mai dat, trebuie ca un parlamentar sa faca separarea logica, biologica chiar, dintre marinari congelati si lichid seminal congelat. Deosebire pe care un translator francez, participant la un semnar pe teme de agricultura, nu a facut-o, pentru ca “frozen seamen” suna destul de apropiat de “frozen semen” iar pudoarea si lipsa cunostintelor l-au facut sa i se para mai logic transportul de mateloti refrigerati.

 

De la niste avocati conceptuali in Parlamentul European la avocatii reali, asa cum sunt Deese si Fields, e un pas, pe care il fac: cred ca Romania are nevoie de ambele categorii. Spun asta pentru ca mi se pare ca institutia avocatului asa cum o vede omul obisnuit din mine nu prea exista. Exista foarte buni specialisti, experti in legislatie sau business sau procese penale si civile, citati in reviste si chemati le televiziuni; dar eu am nevoie de avocatul meu, care sa ma ajute in cazul in care am fost nedreptatit sau inselat. Cu o atitudine proactiva, deschisa si intelegatoare. Care sa ma caute in curtea furnizorului de utilitati, in salonul spitalului sau pe holurile institutiilor statului. Care sa-mi desluseasca clauzele contractuale pentru care sunt pus sa semnez.

Spun astea pentru ca societatea romaneasca, acum cinica, cumva cruda cu cei ce nu stiu sa se apere  - consumatori, intreprinzatori, pietoni sau soferi, medici sau pacienti - s-ar insanatosi in cazul in care nedreptatea ar fi taxata corespunzator, daca injustitia ar costa bani si nu putini.

 

Sau poate acesti avocati exista si, mai mult, imi vor reprosa ca presa bla-bla-bla. Asa o fi, dar este o profesie care se bazeaaza pe notorietate si eu lucrez cu notorietate si nu simt asa ceva; asadar, coborati din turnurile de fildes, angajati-va un Grisham autohton care sa scrie despre cazurile pe care le-ati rezolvat si finantati-i pe Corneliu Porumboiu sau pe Cristi Puiu sa ecranizeze asa ceva.

 

Repet, cred ca un numar de lupi tineri si infometati, in cel mai bun sens al cuvantului, cu o mentalitate deschisa, proactiva, intelegatoare, ar schimba in bine Romania. Ca si capturarea cainilor, este o problema de miscare continua.