Jurnalismul nu este o profesie. Nu are proceduri, foi de pontaj sau rapoarte.  Este o joaca de cuvinte, care insemnate pe hartie sau tastate in word nasc mesaje serioase. Jurnalismnul inseamna sa dai nume unor experiente sau observatii si sa le ordonezi intr-o poveste, sa transmiti o emotie, sa spui niste fapte. Inseamna sa iti conservi curiozitatea, bucuria de a descoperi si savoarea de a povesti mai departe. Singura conditie este sa faci toate aceste lucruri cu onestitate, si atunci numele tau va deveni semnatura.

In acest numar, M&A va prezinta un astfel de exemplu. Este semnatura Iulianei Roibu, colega noastra de la BUSINESS Magazin, care a castigat premiul Clubului Roman de Presa din acest an, la sectiunea «Jurnalism Economic».

Este un moment pe care, poate, fiecare profesionist in domeniu il vrea in portofoliu, dar nu este neaparat pe lista ta de criterii, atunci candalegi o cariera. «Primul motiv care m-a impins spre domeniul acesta a fost contextul in care a trebuit sa decid la ce facultate vreau sa merg. La Iasi, in 1998, erau putine variante si voiam o facultate unde sa pot combina tot ce ma pasiona pe mine la vremea aceea: istoria, exprimarea usoara in scris si lecturile economice pe care abia le descoperisem. Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii Al.I. Cuza abia se infiintase si la inceput am fost sceptica, dar apoi mi-am dat seama ca a fost o decizie foarte buna, care m-a impins spre un domeniu de care sper sa nu ma plictisesc in curand», spune Iuliana.

Experienta Iulianei in presa a inceput in vara lui 2002, la Evenimentul zilei. Inainte mai lucrase in facultate, in doua radiouri locale, la Iasi, timp in care a facut reclame si a citit stiri. «La Evenimentul zilei am ajuns intr-un moment in care ziarul era in varf si in echipa erau foarte multi jurnalisti buni. Am lucrat pana la sfarsitul lui 2004 ca redactor in departamentul economic, apoi, dupa "micul cutremur " cauzat de plecarea unei parti a echipei, am preluat coordonarea departamentului pana in vara lui 2005, candam decis sa vin la BUSINESS Magazin.» 

Iuliana a descoperit ce te califica cel mai bine pentru jurnalism: pasiunea. «Ar fi culmea sa nu imi placa o meserie in care treaba mea este sa ma vad toata ziua cu oameni din business, sa povestesc cu ei, sa citesc presa sau studii de specialitate si apoi sa scriu… Jurnalismul, mai ales cel economic, nu prea are cum sa devina o munca plictisitoare sau rutinanta, te tine la curent cu tot ce se intampla, te lasa sa ai idei pe care poti sa le si pui in practica si te lasa sa povestesti cat vrei tu de nonconformist o poveste foarte serioasa. Acesta din urma vine din avantajul ca scriu pentru o revista .»

Asadar, ca la foarte multi din profesie, scrisul a fost cheia. Este primul lucru care te imprieteneste cu acest domeniu. Te ordoneaza, uneori iti poate fi refugiu, oricum ar fi, iti ofera cele mai mari satisfactii. «Imi place sa scriu. De fapt, mi-a intrat mie in cap, canderam in gimnaziu si extrem de timida, ca ma exprim mult mai bine in scris decat vorbind. Dupa o perioada in care am practicat chestia asta pana la extreme (si nu a fost prea bine, ca media dintre zece la lucrari sau teze si patru la oral nu era prea fericita), am continuat sa o practic in varianta moderata. Acum, faptul ca munca mea inseamna sa scriu ma bucura pentru ca fac ceva ce imi place. Iar daca din asta reusesc sa simt si cresteri din punct de vedere profesional, cu atat mai bine.

Premiul l-a primit cu bucurie, pentru ca, de fapt, el sintetizeaza aprecierea celor din jur. Iar acest lucru alimenteaza pasiunea cu care dai urmatorul titlu de articol. «Premiul CRP a fost foarte neasteptat, dar a picat excelent. Doua au fost aspectele care m-au bucurat cel mai mult candl-am luat: faptul ca am mentinut traditia ca in fiecare an de candexista BUSINESS Magazin un premiu CRP sa ajunga la noi in redactie (in 2005 premiul pentru jurnalism economic a fost luat de Ioana Ursu, iar in 2006 cel pentru jurnalism IT a fost luat de Ionut Ancutescu) si faptul ca am primit multe-multe mesaje de felicitare de la oameni cu care am lucrat in ultimii ani sau de la profesori din facultate care s-au simtit mandri de mine.»