Cei mai mulţi dintre oamenii cu care vorbesc îşi amintesc cu groază de 2009, an de scădere economică şi de reaşezare în business. Ştefan Pălărie bea liniştit o cafea cu mult lapte şi îmi povesteşte că pentru el 2009 nu a adus niciun fel de cutremur, ci mai degrabă mult timp de reflecţie. Era trainer la Interact şi tată de aproape doi ani când şi-a dat seama că trebuie să facă o schimbare pentru copiii lui. „Puteam să plec din ţară (cel mai la îndemână), să încerc să mă îmbogăţesc (dacă îmi ieşea) sau să încerc să schimb ce nu îmi place la România. Am decis să merg pe o cale nebătătorită şi să încerc a treia variantă„, rememorează Ştefan momentul când a înfiinţat Şcoala de Valori, un ONG care se ocupă cu programe de dezvoltare pentru tineri – segmentul de adolescenţi, între 14 şi 19 ani. În aglomeraţia de ONG-uri din piaţă, Ştefan şi echipa lui au adus în prim-plan o structură de educaţie nonformală şi ideea că societatea românească are nevoie de valori şi de oameni de caracter.

De la început, prietenii din ONG-uri cu experienţă în domeniul educaţiei le-au spus că este esenţial să îşi centreze activitatea în jurul răspunsului la o singură întrebare. „De ce nu sunt mai mulţi oameni ca noi?„ a fost întrebarea de la care a pornit esenţa Şcolii de Valori şi care a structurat ideea că educaţia fără suport în caracterul individului nu îşi atinge eficient scopul.

Abilităţi, atitudini, valori şi „mai mulţi oameni ca noi„. După prima întrebare, au urmat altele: „Cum putem ajunge la generaţia aflată la vârsta critică, cum ar fi ca adolescenţii români să înţeleagă că sunt parte din UE, că Tour Eiffel şi Sagrada Famiglia sunt şi ale lor şi cum să facem ca ei să fie atât de bine informaţi şi de siguri pe ei încât să nu poată fi manipulaţi?„.

De la întrebări şi de la primele idei şi până la programele specializate pe care le fac astăzi, Ştefan Pălărie şi Şcoala de Valori au devenit o enciclopedie de date despre adolescenţii români. Au înţeles ce îi determină pe copii, ce îi face să reuşească în viaţă şi care sunt cel mai des întâlnite probleme ale acestora.

Au început cu programul GROW sau cu „Liceul Internaţional de după ore„, cum l-a denumit Corina Seler, un specialist din cadrul ONG-ului. Un liceu unde elevii vin, dacă vor, după şcoala formală şi care a devenit cel mai mare program de educaţie pentru adolescenţi cu acoperire naţională, dar şi pilonul în jurul căruia Şcoala de Valori şi-a construit strategia educaţională.

GROW nu este o tabără de vară sau un seminar, îmi atrage atenţia Ştefan. „Este un proiect pe termen lung, care se întinde în perioada 2010-2015 şi urmează trei linii de dezvoltare: lume organizaţională, antreprenoriat şi ideea de cetăţean model.„ Faptul că trainerii sunt străini şi că programul este unul cu bătaie lungă face ca tinerii care participă să vină din zona peste medie a societăţii, „din familii unde au fost stimulaţi să înveţe„, după cum precizează preşedintele Şcolii de Valori: „I-am ales pe aceştia deoarece reprezintă cea mai valoroasă bază de selecţie, cei mai mulţi dintre ei vor să plece să studieze în vest şi sunt foarte activi din punct de vedere social„.