Mai tarziu, in 1965, Guy Bechtel si Jean-Claude Carricre definitivau o monumentala (800 de pagini) antologie a prostiei - "Dictionnaire de la betise". Urmand modelul lor, unul dintre cei mai talentati prozatori, traducatori si jurnalisti ai momentului de la noi, Radu Paraschivescu, s-a gandit sa ofere colectiei pe care o gestioneaza la editura Humanitas - "Rasul lumii", o noua piesa de rezistenta in forma unei antologii de perle romanesti "de rasul lumii". Fraze cu intor-saturi sinucigase, sincope logice sau, pur si simplu, gramaticale, mostre de incultura, maieutica de Ferentari si bioetica de Glina, toate acestea au fost adunate cu migala de entomolog si dragoste pentru rasul franc, de catre un jurnalist initial preocupat doar de intocmirea cronicii sale de analiza media. Atunci cand stiva de gogomanii a prins proportii, Radu Paraschivescu a gasit de cuviinta sa insire margaritarele intre paginile unei carti, pentru ca, nu-i asa, ziarul se citeste si apoi se arunca la cos. Or, aceste mostre din genunile spiritului romanesc trebuia sa ramana. De ce? O pilda de neurmat? Un stigmat pentru cei citati?  Sau, pur si simplu, un izvor de haz pentru cei care au deja haz? Poate toate acestea, poate nimic. Ce ramane este antologia, adica un volum care, oriunde l-ai deschide, te face sa pufnesti in ras. Cei care ne imbata cu tampenia, cu megalomania sau cu umorul lor involuntar sunt politicieni, sportivi, patroni, oameni cu vizibilitate ai societatii noastre actuale, de cele mai multe ori ex-presii validate electoral ale propriei noastre neputinte de a grai corect. De la Ion Iliescu la Ulm Spineanu, cu popasurile ca un refren ale lui Gigi Becali (cel mai des citat personaj din insectarul lui Paraschivescu), tot spectrul politicii romanesti isi da rendez-vous in aceasta carte. Pentru incheiere, iata un fragment de inegalabila valoare extras din gandirea unei doamne (E. Udrea): "Tot ce se scoala deasupra nivelului marii poate fi considerat cu siguranta genial".